De ce țipă jurnaliștii de la TV – Comentariu de Robert Zanfir

Trăim vremuri în care vătafii au evadat de pe moșii, ca să își facă studiouri de televiziune.

O hală mică, metalică. Fiecare pas e însoțit de un ecou rece, ca de schelă de șantier. Oamenii se înghesuie câte patru-cinci în jurul unor birouri grupate în grabă. Au zâmbet cald, de hienă. Spațiul pare unul de trecere, între două corpuri de clădire mai mari. O scară interioară leagă cele două volume ale încăperii. Undeva, la capătul lor, o matahală zbiară suav la o domnișoară guturală și sfrijită.

– Fă, proasta dracului! Fă, băga-mi-aș… în capul tău! Cine morții tăi te-a învățat pe tine asta?!…

Din josul scărilor, matahala pare și mai matahală. Are pântecul răsfrânt peste curea. Pantofii costă, cel mai probabil, cât salariul tinerei. „Proasta dracului” plânge cu sughițuri. Se apără după schema „hai, mai dă, hai, mai dă!”.

Au trecut ani. Zeci. Șeful e tot șef, tot în presă. „Proasta” e tot a dracului, tot jurnalistă. Au trecut ani.

Să facem din fotbal un sport individual – Comentariu Robert Zanfir

30 de ani în deșert – Comentariu de Robert Zanfir

De ce țipă jurnaliștii de la TV

Nostalgia. Nostos algos. Durerea întoarcerii. „Durerea” e în episodul de mai sus. Primul meu contact cu lumea presei. Visam la ea de ani, de mulți ani, de câți ani pot încăpea în sufletul unui tânăr visător. „Întoarcerea” mi-a prilejuit-o Moderatorul.

Dacă te deranjează că Gigi Becali se comportă după modelul „fac ce vreau pe banii mei”. Dacă te revoltă că Statul se comportă după modelul „fac ce vreau pe banii voștri”. Dacă te irită că resursele publice sunt risipite în numele comunității, dar în folosul cui trebuie. Dacă te doare că ne mor copiii cu zile pe terenurile de sport, prin școli, prin spitale, pe oriunde, iar vinovații sunt bine merci…

Dacă te bulversează că Steaua e numai una, CSA și FCSB, că Rapidul s-a dus și s-a întors, că Petrolul s-a stins și s-a reaprins, că Dinamo schelălăie între FC și CS, că Poli Timișoara renaște mai des decât moare. Dacă te uimești de ani, de zeci de ani, unde s-au dus banii Unirii Urziceni. Dacă te întrebi cum s-a topit Oțelul…

Dacă te lasă perplex dispariția fără ecouri a nu de mult campioanei Astra. Dacă te enervează echipele comunale care au invadat așa-zisul campionat al Ligii 1. Dacă toate astea și multe altele…

Atunci vei ști că între Moderatorul care își umflă jugulara din studioul TV și toate exemplele de mai sus există o legătură. Și vei ști că, pentru ca studioul TV să nu se transforme seară de seară în sufrageria sau ograda Moderatorului, atunci e nevoie de ceva anume. SPAȚIU PUBLIC. Și cum apare spațiul public? Prin construcție sau reconstrucție instituțională. Și în ce se traduce bazaconia asta? În educație. Educație care să educe, și nu să instruiască. Educație care să deschidă minți, și nu să alinieze suflete. Educație care să nască spirit critic, și nu critica „spirituală” a Moderatorului.

De ce țipă jurnaliștii la TV? Pentru că presa noastră nu este nici mai bună, nici mai rea decât fotbalul (sportul) nostru. Pentru că jupânii care ne dau pâinea în viața de zi cu zi sunt pe același calapod cu Vodă-prin-Lobodă care ne dă circul din sport seară de seară.

Trăim vremuri în care vătafii au evadat de pe moșii, ca să își facă studiouri de televiziune.

Doar AȘA nu vei fi dat afara de la locul de muncă! Asta te scapă...

Anunț oficial de la PPC România. Cât vor plăti clienții acum pentru energia electrică

Hai, mai dă! Hai, mai dă!