De pe maidane, la echipa națională. Povestea fabuloasă a româncei care a dat lovitura în fotbalul feminin

Este originară din județul care a dat fotbalului nume mari, precum Dorinel Munteanu, Miodrag Belodedici, Cristi Chivu sau Iosif Rotariu. În Caraș-Severin o descoperim pe Laura Rus, sportiva care a făcut carieră în fotbalul feminin. A pornit de jos, de pe maidanele Bocșei, și a ajuns în echipa națională. Povestea fabuloasă a româncei care a dat lovitura în fotbalul feminin.

Fotbalul, un mod de viață

Pentru Laura Rus, fotbalul e un mod de viață. De mică s-a simțit atrasă de sportul rege și și-a spus că asta va face. Poate că nu își imagina în copilărie că va urma o carieră de succes și că va ajunge să joace și pentru echipa națională a României. Orașul ei natal, Bocșa, din județul Caraș-Severin, nu îi oferea perspective de dezvoltare, așa că a ajuns în „capitala” Banatului Montan, la Reșița. Pentru… handbal.

Da, Laura Rus a practicat handbalul, după o discuție între profesorul ei de sport, Ioan Mureșan și profesorul Ioan Stan, antrenorul echipei feminine de handbal Inter Universitatea Reșița. Se întâmpla pe când „Lala” avea 14 ani.

Am mers la handbal mai mult de gura mamei, ea nu era de acord ca eu să joc fotbal. Desigur, nu prea eram eu încântată de asta, nu mă simțeam în largul meu pe terenul de handbal. Din reflex, îmi tot venea să lovesc mingea cu piciorul. Clar, nu era pentru mine”, își amintește Laura Rus.

Bătaie la finala Cupei României de fotbal feminin. Mărturii incredibile

Șansa Laurei Rus: campionatul liceelor la fotbal feminin

Odată ajunsă la Reșița, un oraș cu mult mai multe posibilități decât Bocșa natală, Laura Rus a fost cooptată în echipa de fotbal feminin a Liceului cu Program Sportiv (devenit între timp Liceul Teoretic „Traian Vuia”), care a ajuns în 2004 până în turneul final al campionatului liceelor.

Competiția s-a desfășurat la București și așa Laura Rus a fost remarcată. În scurt timp a primit și telefonul care i-a deschis drumul în fotbalul feminin. Prima ofertă: Pandurii Târgu Jiu. Ce să facă tânăra Laura Rus, la nici 17 ani? Să plece de acasă? Mama a strâmbat din nou din nas. Dar, Laura și-a urmat destinul. Și de aici începe povestea fabuloasă a sportivei plecată de pe maidanele Bocșei și care a ajuns să se realizeze în fotbalul feminin.

Când am luat primul meu salariu de la Pandurii, le-am trimis bani părinților mei. Nu pentru că aveau nevoie de bani, pur și simplu așa am simțit eu. Știam cât s-au chinuit să mă crească și s-au asigurat să nu-mi lipsească absolut nimic. Le-am promis atunci că eu cât voi juca și voi câștiga bani, voi avea grijă ca lor să nu le lipsească nimic. Și, după atâția ani, pot spune cu mâna pe inimă că m-am ținut de promisiune”, mărturisește Laura Rus.

Primul contract „afară”

Nu a durat mult și un alt vis al Laurei Rus se împlinea. Își dorea enorm să joace în afara țării, iar când a primit telefon din Spania, nu a stat pe gânduri. Mai ales că era vorba și de un contract avantajos financiar. Patru sezoane a jucat la Sporting de Huelva, echipă la care avea să se întoarcă în 2017, pentru șase luni.

„Cel mai bine, m-am simțit în Spania, probabil și datorită faptului că am jucat acolo patru ani la rând, deja era ca a doua casă a mea. Când am revenit la Sporting de Huelva, pentru șase luni, am simțit că sunt apreciată de fani. Acolo, oamenii s-au purtat foarte frumos cu mine. Am păstrat legătura cu cei din conducerea echipei, avem o relație foarte bună. Este un club mic, dar un club ca o familie.

Asta contează foarte mult, mai ales când vii dintr-o altă țară și ești singură. Să te simți ca acasă, e mare lucru. Evident că înainte de a pleca în Spania am avut iar discuții cu mama. «Unde pleci, la nici 18 ani împliniți?», m-a întrebat mama. I-am spus: «Mama, asta este șansa mea. Dacă nu plec acum, atunci când?», își amintește fotbalista.

În Coreea de Sud, via Limassol

Ulterior, a fost sunată de căpitanul naționalei, Florentina Spânu Olar, care pe atunci juca la Apollon Ladies, care i-a făcut propunerea de a juca în Liga Campionilor cu echipa din Cipru.

Eram acasă, în România, într-o perioadă în care nu aveam competiții. Am dat curs ofertei și am mers în Cipru, unde am rămas trei sezoane. În 2013, am devenit golgheter în Champions League, cu 11 goluri și șapte assist-uri. După perioada Apollon Ladies, atunci au început să vină cu adevărat lucrurile frumoase, pentru care am muncit atâta timp. În 2013 am semnat primul meu contract profesionist, cu campioana Danemarcei, Fortuna Hjorring. De acolo, am plecat în Coreea de Sud, pentru trei sezoane. Am jucat la Suwon și la Icheon Daekyo.

În Asia a fost o experiență frumoasă și grea în același timp. Primul an a fost cel mai dificil. Laura plângea în primele două săptămâni în fiecare seară. A dat-o peste cap și diferența de fus orar.

„Eram piele și os”

„A fost o perioadă foarte grea, dar acolo am avut de învățat foarte multe lucruri despre mine. Am început să mă cunosc mai bine, am început să îmi cunosc limitele. A fost totul diferit față de echipele și campionatele în care evoluasem anterior. În Coreea de Sud se pune accent pe respect, în general. Făceam două antrenamente pe zi, jucam de două ori pe săptămână. Aveam 32 de meciuri în total într-un sezon. Era un program încărcat. Dar ceva m-a ajutat să fiu puternică.

Nu prea mâncam, nu eram obișnuită cu gastronomia sud-coreeană. Ajunsesem la 57 de kilograme, eram piele și os. Dar, am făcut față. Am stat și m-am gândit unde am găsit puterea de a continua trei ani în Coreea de Sud departe de casă. Faptul că iubesc ceea ce fac și îmi doream mereu să urc câte o treaptă în dezvoltarea mea, m-au întărit și mi-au dat puterea și curajul de a continua în fotbalul feminin”, a spus Laura Rus.

Revenirea în Europa. Contractul cu Anderlecht, semnat pe ultima sută de metri

După ce a evoluat timp de trei sezoane în Asia, la echipele sud-coreene Suwon și Icheon Daekyo, Laura Rus a revenit pe continentul european. Bocșeanca și-a continuat aventura în fotbalul feminin, în campionatul Spaniei, pentru jumătate de an, la Sporting de Huelva. Este prima echipă din străinătate la care a jucat Lala, înainte de a se transfera în Cipru, la Apollon Ladies Limasol, alături de care a cucerit campionatul și Cupa, evoluând cu succes în Liga Campionilor, competiție în care s-a remarcat din plin, devenind golgheteră în 2013.

Din Spania, a ajuns în Italia, unde a jucat pentru Sassuolo și Verona. Apoi, într-un moment delicat din viața sa, a semnat cu Anderlecht.

„În 2019, voiam să rămân în țară, când am aflat de problemele de sănătate ale tatălui meu. Mi-a fost foarte greu să plec. Am plecat totuși la Anderlecht, pentru că știam că e Ștefania Vătafu acolo. Altfel n-aș fi plecat. Am avut încă alte patru oferte foarte bune din Europa și pur și simplu nu mă simțeam în stare să continui, văzând situația din familia mea”, mai spune Laura Rus.

Tragedia care i-a marcat viața. „Ceva se întâmplă”

Laura Rus a semnat astfel cu Anderlecht, dar chiar la primul meci de campionat s-a întâmplat tragedia care a marcat-o enorm.
Pe drum, în autocar, îi spuneam colegei mele că mi se zbate ochiul stâng, foarte tare. I-am zis: «Ceva se întâmplă». Ea a încercat să mă calmeze, întrucât aveam meci. Încerca să-mi spună să stau liniștită. «Dacă era ceva, te-ar fi anunțat, te suna mama ta». M-am liniștit, gândindu-mă la meci. Chiar am marcat și am făcut și un gest după gol, am arătat o inimioară și am întins mâinile către cer. Pur și simplu așa am simțit să fac atunci. După ce am ajuns în vestiar, mi-am luat telefonul, să o sun pe mama, așa cum fac de obicei.

În timp ce ea marca, tatăl își dădea ultima suflare

O sun, de două-trei ori, nu-mi răspunde. Nu aveam datele mobile activate, le-am activat atunci și am sunat-o pe messenger pe nepoata mea, Cristiana. Când mi-a răspuns, o văd pe mama îmbrăcată în negru. «Mama, de ce ești în negru?», o întreb. Ea nu-mi răspunde. O întreb din nou. În cele din urmă mi-a spus că tata a murit și a izbucnit în plâns. A murit chiar în timpul meciului în care eu dădusem gol. A fost o perioadă cumplită pentru mine. A fost un șoc pentru mine, am avut nevoie de consiliere psihologică. Multe luni eu nu am fost bună de nimic, eram pur și simplu o legumă. Luam calmante, să pot dormi noaptea. Abia acum pot spune că sunt mai bine”, a dezvăluit fotbalista.

Cupa Laura Rus, un proiect de suflet

Povestea fabuloasă a Laurei Rus continuă. A promis că ajută în măsura posibilităților la dezvoltarea fotbalului feminin din România. Așa s-a născut ideea unei competiții care îi poartă numele. Demarată în decembrie 2016, la Bocșa, Cupa Laura Rus și-a derulat următoarele ediții la Reșița. Anul trecut, ar fi fost ediția a cincea, dar competiția a fost anulată, din cauza pandemiei de coronavirus. Declarată de AFAN cel mai bun atacant din Liga 1 de fotbal feminin, Laura Rus speră să reia în curând șirul aceste frumoase competiții. Campioană cu Anderlecht în 2020, joacă acum în prima ligă din România, la Fortuna Becicherecu Mic, echipă cu care este angrenată în play-off.

Nu renunță. „Fotbalul e ca aerul ce-l respir”

Laura Rus este titular în echipa națională și are prezențe constante sub tricolor. În 2016, a fost foarte aproape să califice România în premieră la Campionatul European, însă golul marcat în manșa secundă a barajului cu Portugalia a venit pe final de meci, în prelungiri. Cu 0-0 în deplasare și 1-1 la Cluj (gol Laura Rus, introdusă în minutul 85), România a ratat de puțin prezența la Europeanul ce a avut loc în Olanda.

Laura Rus este singura fotbalistă din România care a înscris în poarta campioanei mondiale, echipa Statelor Unite ale Americii, în amicalul de lux de la San Jose, din noiembrie 2016.

Niciodată nu m-am gândit să renunț. Probabil că pe la 40 de ani voi spune stop. Fotbalul e ca aerul ce-l respir”, mai spune Laura Rus.

Doar AȘA nu vei fi dat afara de la locul de muncă! Asta te scapă...

Anunț oficial de la PPC România. Cât vor plăti clienții acum pentru energia electrică

Născută la data de 1 octombrie 1987, la Bocșa, Laura Rus încă nu și-a spus ultimul cuvânt în fotbalul feminin. Povestea fabuloasă a Laurei Rus continuă.