Rapid și CFR, reperele slăbiciunii noastre

Autor: Alin Buzărin / 26.08.2021, 17:30
Rapid și CFR, reperele slăbiciunii noastre

Avem un fotbal inconștient de modest. Adică unul care crede că e altfel decât e, nu-și dă seama cât e de slab în realitate

Noi încă visăm la cai verzi pe pereți, la calificări la Mondiale, la drumuri europene (de club) lungi, la fotbaliști români care să se transfere în străinătate, direct din campionatul intern pe 6 pe 8, pe 10 ba chiar pe 15 milioane de euro. Până la urmă, cei pe care ne dorim să-i dăm pe 10 milioane, exemplul lui Moruțan, pleacă doar pe 5. În simbioza sa nesfărșită cu teancul de bani, patronul de la FCSB zice că nici așa nu-i rău, oricum la supărare spusese că Moruțan abia dacă mai face 3 milioane, așa că e cum nu se poate mai bine că a luat 5 milioane.

Mirarea lui Victor Angelescu

În mod obligatoriu Rapidul trebuie să atragă toate superlativele acestui început de vară. Șase etape fără gol primit, performanță unică în istoria campionatului românesc, all-time. Cu atât mai remarcabil cu cât e vorba despre o nou-promovată! Toată lumea e euforică, pe bună dreptate, dar numai patronul Victor Angelescu observă cu lăudabilă obiectivitate (în amplul interviu oferit Gazetei Sporturilor) ceea ce de fapt ar putea observa orricine: anume că traseul Rapidului e plin de merite, fără îndoială, DAR EL A AVUT LOC ÎNTR-O COMPETIȚIE EXTREM DE MODESTĂ, în care aproape că nu prea mai e vreo mare scofală să nu iei gol vreme de șase etape.

Victorii pe linie. O linie strâmbă

În același campionat în care Rapidul n-a primit gol, multipla campioană în serie a ultimilor ani, CFR Cluj, n-a rătăcit niciun punct. Șase vctorii din șase, 18 puncte, marș solitar, pare-se, către cel de-al cincilea titlu consecutiv. Din păcate pentru CFR, personalul muncitor de-acolo e format numai din exaltați și din așa-ziși posesori de ”bibilică”, astfel că toată lumea defilează cu acest ”șase din șase”, ca și cu un stindard victorios. Nu există nicio persoană de luciditatea lui Victor Angelescu, în stare să constate că dacă bați la Mioveni din ofsaid (și la limită în toate celelalte partide de campionat de până acum) asta nu înseamnă că ai automat și valoare. Faptul că nu prea ai ți-l scoate în evidență înfrângerea aspră de la Belgrad, anunțată parcă de tot ce se petrecuse până atunci, la Berna, la Banja Luka și chiar în Gibraltar.

 (Aproape) fără oameni la națională

CFR are 18 din 18, Rapidul 16 din 18. Într-un fotbal altfel decât al nostru, adică mai normal, cele două echipe care s-au desprins net în fruntea clasamentului ar fi dat grosul selecționabililor la apropiatele acțiuni ale echipei naționale. La noi însă CFR are doar doi reprezentanți (Alibec și Camora, portughezul naturalizat părând să fi devenit una dintre ultimele idei fixe ale lui Rădoi) , în vreme ce de la Rapid n-a fost selecționat absolut nimeni, deși pe listă, măcar pe cea lărgită, ar fi putut figura Săpunaru (dacă e bătrân Săpunaru, atunci e bătrân și Camora, nu?), Albu (care a mai fost convocat când era la UTA și nu arăta forma de acum), ba chiar portarul Horațiu Moldovan sau fundașul dreapta Belu, adevărate revelații ale începutului de sezon.

Toate argumentele și contraargumentele acestui început de sezon sunt semne clare că nici Mirel Rădoi (așa imperfect, contestat și lipsit de experiență cum e) nu are pic de încredere în competiția internă. Nu dă doi bani pe recordurile Rapidului, nu-l încântă seria de ”șase din șase” a CFR-ului, e drept că aduce patru oameni de la FCSB (probabil că s-a împăcat cu Nașu`), în rest preferă să cheme oameni din diviziile secunde de afară, de la Pisa, de la Huesca și așa mai departe.

Asta dă dimensiunea fotbalului și campionatului nostru, sau, mai exact, lipsa de dimensiune.