Chiar la începutul acestei luni scriam aici despre SuperLiga Europei, tentativa de competiție ce nu se dă “moartă”. Parcurgeam împreună discursul recent al lui Florentino Perez, președintele lui Real Madrid, care pompa sânge fals în proiectul ambalat spre tribune cu ipocrizie. Și vorbeam la start de noiembrie despre o arghirofilie pe care artizanii SuperLigii nu o pot camufla oricât s-ar strădui.
Printre artizani, Andrea Agnelli, președinte Juventus Torino. Ce să vezi? Aseară, acesta demisionează din club împreună cu tot board-ul torinez. Presa italiană vorbește despre o anchetă pentru fraudă contabilă de 282 milioane euro!
Uite unde erau inovatorii, reformatorii de competiții, creatorii de formate adaptate vremurilor pe care bătrânicioșii nostalgici nu le înțeleg la deplina lor valoare! Iată pe mâinile cui ar fi trebuit să stea viitorul fotbalului la nivel de cluburi în competiții de top!
Înregistrări artificiale ale câștigurilor de capital, zeci de transferuri în discuție, ultimele trei sezoane… asta răzbate din informațiile presei italiene. Păi nu voiau ei să ne aducă o competiție premium dedicată suporterilor, să ne bucurăm de mai multe meciuri la calitate fără precedent? Sau tot de bani era vorba și de acolo, doar de bani, mereu de bani?
Președintele La Liga, Javier Tebas, povestea în martie anul acesta cum ideea SuperLigii a fost reșapată în sufrageria lui Agnelli, după loviturile primite anterior. Barcelona, Real Madrid și Juventus, de neînduplecat din parcursul lor către o afacere unde nu exiști decât dacă produci. Nu asta e fotbalul! Dacă asta devine, să ne ducem toți la șah, vorba veche a lui Petre Grigoraș!
E nevoie de manageri în fotbal, pentru că nu mai e, de mult, doar un sport. Dar la fel cum oamenii nu vor orice fel de fotbal, nici orice fel de manageri nu fac bine pasiunii.
Agnelli este, momentan, doar un demisionar. Nevinovat, până vor decide altceva instanțele. E sigur doar că situația clubului Juventus a dus la această știre. E suficient: când tu nu poți rezista profesional, darămite să performezi, la un club, oricât de mare ar fi el, cum să ceri tuturor încredere pentru competiția celor mai mari cluburi?
Bate vânt aspru spre Bernabeu. Florentino Perez, aproape singur. Foșnetul bancnotelor din vis e tot mai mult doar un foșnet de frunze în noiembrie la Madrid.
Fix săptămâna trecută, fostul mare internațional Karl-Heinz Rummenigge declara: “Liga Campionilor rămâne cea mai iubită competiție. Nu am înțeles de ce o persoană precum Andrea Agnelli, care mereu mi-a dat impresia că e inteligentă, ar reacționa așa. Am citit că fotbalul e bolnav, dar din cauza cui? Și din cauza lui!”
Poate că Rummenige nu mai e nedumerit acum. Poate că a avut dreptate.