EXCLUSIV. Amintirile „Fiarei” Marius Lăcătuș despre Steaua – FC Barcelona din 1986: „De Regele Spaniei îmi ardea mie?”

Amintirile „Fiarei” Marius Lăcătuș despre Steaua – FC Barcelona din 1986! Marius Lăcătuș este, cu siguranță, simbolul. A dăruit tot ce a avut, pe teren. Și a respirat o viață în roșu și albastru. E jucătorul pe care îl divinizează generații de steliști. De ce? Nu doar pentru că, în timp, Lăcătuș a devenit cel mai galonat fotbalist al Stelei – cu 10 titluri de campion al României, 6 cupe și 3 supercupe, cu o Supercupă a Europei și o Cupă a Campionilor.

Marius Lăcătuș e parte importantă a legendei. E parte din povestea frumoasă, cel mai probabil, irepetabilă a fotbalului românesc. Lăcătuș e tânărul rebel, care în acea noapte magică de la Sevilla, a luat asupra lui responsabilitatea vieții: cu o tărie de caracter impresionantă pentru un tânăr, fotbalistul arțăgos, cu alură de atlet, cu bretonul și cu pletele în vânt, a pus mingea la punctul cu var, a împins vârful bocancului sub ea și a trimis-o sub plasa de sub bara transversală.

”Numai la Rege nu mă gândeam eu!”

La 35 de ani de la acel moment, amintirile lui Lăcătuș sunt proaspete, ca și cum totul s-ar fi întâmplat abia ieri. Spre deosebire de mulți dintre colegii lui, mai experimentați, ”Fiara” nu s-a foit în noaptea de dinaintea finalei cu Barcelona. L-au mai luat și pe el niște gânduri, dar mărturisește că atunci când a închis ochii, a dormit buștean.

“Fiara” la 58 de ani. Marius Lăcătuș și-a dezvăluit cea mai mare dorință. Ce-i doresc…

Super-dezvăluire: Becali a vrut să-i facă statuie lui Lăcătuș! Răspunsul ”Fiarei” l-a lăsat mască pe…

Și nici vulcanul spaniol de pe Ramon Sanchez Pizjuan nu l-a cutremurat deloc. Ba chiar a trezit ”Fiara” din el.

Pe niciunul nu ne-a copleșit faptul că jucam la Sevilla, că stadionul era plin de spanioli. Din contră, aceste provocări mie, unul, îmi plăceau. Ce poți să-ți dorești mai mult decât să joci o finală cu un stadion plin și care îți mai e și ostil? Era și Regele Juan Carlos, dar să știi că numai la Rege nu mă gândeam eu atunci!”, spune Lăcătuș râzând din toată inima.

Balint către Lăcătuș: ”Eu vreau să bat, dar dacă nu mă întreabă nimeni?”

Nu are rost să mai facem rezumatul acele finale, pentru că cei mai mulți dintre dumneavoastră o știți deja din amintiri. Sau din remember-urile pe care an de an le facem pe data de 7 mai. Facem doar o mică întoarcere în timp. Și ne oprim la momentele de după fluierul final al celor 12O de minute de joc.

”Nu era o presiune prea mare, pentru că știi cum era? Deja faptul că ajunsesem până acolo, în finală, era o performanță uriașă. Sigur că poate pentru că era o finală, era un trofeu, venea și un pic de presiune, dar mai mult din exterior așa…”, recunoaște Lăcătuș,

Acesta a mărturisit totuși că, atunci, când s-a ajuns la penaltiuri nu toți jucătorii au vrut să bată loviturile de la 11 metri. Unii se resimțeau din timpul jocului, erau obosiți sau acuzau ceva probleme medicale, iar alții pur și simplu aveau un pic de teamă.

Că tot vorbeai mai înainte de nebunia tinereții, ne-am oferit noi, cei mai tineri. Întâi l-am întrebat pe Balint dacă vrea să batem noi. Și el a zis: ”Eu aș bate, dar nu mă întreabă nimeni.” Te-am întrebat eu, i-am zis, acum mă duc să-l întreb pe nea Imi. A zis așa: ”Dacă vreți, bateți”. Cine știe, dacă aveam și noi vreo 30 de ani, poate nu ne mai ofeream”, povestește tot așa, râzând, Lăcătuș.

Ce a urmat se știe. Lăcătuș și Balint au transformat loviturile de departajare, Duckadam a apărat tot, iar Cupa Campionilor a fost urcată în avion și a ajuns la București.

”Nici nu știam să ne bucurăm!”

Atât de mare fusese consumul în timpul meciului, atât de mult arseseră pe teren ai noștri, încât nici n-au mai fost în stare de o petrecere în toată regula, imediat după finală.

Sincer? Și nu numai mie – din ce am observat eu după ce am ajuns la hotel – la marea majoritatea a jucătorilor, din cauza efortului fizic, dar mai mult a efortului psihic, de-abia așteptam să ajungem în camere să ne odihnim. Sărbătoarea a fost practic așa… Cred că nici nu știam noi să ne bucurăm. Nu realizasem ce mare performanță am făcut. De-abia în momentul în care ne-am întors în țară și am fost alături de ai noștri care ne-au așteptat în țară, la aeroport, atunci parcă am început și noi simțim. Este cu totul și cu totul altceva când ești la ai tăi, atunci ți se face pielea de găină…”, își amintește Lăcătuș.

Și, într-adevăr, imaginile de atunci sunt colosale. Era ceva uluitor pentru români, care în acele vremuri, n-aveau parte de prea multe bucurii. Așa că Steaua a fost primită pe aeroport de o mulțime de oameni, care doar la mitingurile organizate de tovarășul și Partidul Comunist Român se mai strângeau într-un număr atât de mare.

Glume pe seama securistului care i-a însoțit

Un episod aparte în toată această aventură îl reprezintă și momentele inedite, tot cu Lăcătuș în prim-plan, în timpul plimbării din dimineața finalei. Era obiceiul ca echipa să iasă la plimbare, așa că fotbaliștii au făcut câțiva pași în centrul orașului, ticsit de fani ai Barcelonei.

Însă steliștii n-au avut vreo apăsare. Iar Lăcătuș era omul cu voia bună la echipă. Omul care reușea să-l bine-dispună chiar și pe securistul care, așa cum era moda pe vremea aceea, însoțea delegația Stelei în străinătate. Totuși, a fost un moment în care i-a dat fiori ofițerului care nu-i scăpa din ochi. ”Fii atent la pozele astea, că doar aici o să ne mai vezi. Nu mai venim acasă!„ i-a zis Lăcătuș respectivului, care a înghețat în primă instanță.

”Așa era moda pe vremea aia, așa trebuia. Și așa a fost și atunci,  au venit cu noi cei de la Contrainformații, care erau puși în temă,  știau ei că vor avea parte și de mai multe glumițe. Iar eu le făceam, dar nu în așa fel încât să deranjez. A venit și ne-a spus să avem grijă ca să nu fim racolați. Să nu ne gândim la lucruri care nu ne-ar făcea bine pentru viitorul nostru”, povestește Lăcătuș.

A refuzat să se… tundă!

Tânărul atacant și-a păstrat aceeași atitudine rebelă chiar și înainte de premierea delegației steliste de către președintele Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu. Ministrul Apărării i-a preluat pe jucători și s-a ocupat ca ținutele lor să fie exemplare.

Nepotul lui Ilie Balaci, cinci săptămâni în comă. Lorena Balaci, rugăciune către Dumnezeu: “Doamne, nu...

Dieta secretă a lui Ion Iliescu. Care este mâncarea preferată a fostului președinte al României...

”Trebuia să ne aranajăm, să ne cosmetizăm puțin, a venit frizerul de la minister.”, mărturisește ”Fiara”, a cărui freză intrase în colimatorul șefilor din minister de atunci. Însă Lăcătuș nu s-a lăsat…tuns: ”Eu chiar i-am spus tovarășului ministru de pe vremea aia, că eu așa am jucat finala și nu am de gând să-mi schimb înfățișarea!”