EXCLUSIV. Dezvăluiri explozive despre cum „i-a luat” naționala calificarea Craiovei Maxima în finala Cupei UEFA : „S-au făcut multe greșeli după România-Italia”

Mihai Rosoiu / 20.04.2021, 13:28

20 aprilie 1983. Marea echipă a Universității Craiova înfrunta Benfica Lisabona, în semifinalele Cupei UEFA. Oltenii lui Tică Oțet veneau după un 0-0 pe „Da Luz”, iar visul unei întregi țări de a vedea o echipă românească în finala unei competiții europene de anvergură, părea mai aproape ca oricând. Destinul și sârbul Zoran Filipović au făcut ca mândria Băniei să rateze prezența în ultimul act al întrecerii. Dezvăluiri senzaționale după 38 de ani de la Universitatea Craiova-Benfica Lisabona 1-1 apar și acum. Într-un interviu exclusiv pentru Playsport.ro, Rodion Cămătaru (62 ani) deslușește „ițele” unui meci de poveste, disputat pe „Centralul” din Bănie.

Dezvăluiri explozive despre cum „a furat” naționala calificarea Craiovei în finala Cupei UEFA

Domnule Cămătaru, știți ce zi e astăzi?

20 aprilie, de ce mă întrebați?

Știți ce s-a întâmplat într-o zi de 20 aprilie, în urmă cu mulți ani?

Aaaaa… Meciul cu Benfica. Cel de la Craiova. Pe 20 aprilie, parcă… Greșesc?

Nu, deloc! Nu o să vă întreb ce vă mai amintiți de la acel meci, dar am să vă întreb cât de des vă mai gândiți acum la momentul U. Craiova – Benfica?

Îți dai seama că în toți acești ani, care au trecut de la partida din semifinalele UEFA, m-am gândit de sute de ori. E normal. A fost un moment important al vieții noastre de fotbaliști. N-are cum să dispară din amintirile noastre vreodată. Am fost tare supărați atunci, după joc, mai ales că eu spun că altul ar fi fost deznodământul în condiții normale.

Cum așa?

Păi, înainte de returul cu Benfica au existat câteva lucruri pe care nu trebuia să le facem.

Puteți fi mai exact?

Cu patru zile înainte de jocul cu portughezii, am avut meci cu echipa națională. Și n-a fost orice meci. A fost cel cu Italia (16 aprilie 1983), în care am învins echipa campioană a lumii. Dacă mă întrebi pe mine, acesta a fost principalul motiv al ratării calificării noastre în finala Cupei UEFA. Noi nu eram obișnuiți, la acea vreme, să jucăm la un interval scurt de timp, așa cum se întâmplă astăzi. Efortul din duelul cu Italia a fost maxim pentru toți cei care am jucat. Asta s-a văzut la noi, cei de la Craiova, în returul cu Benfica.

Oltenii au plecat în miez de noapte spre Craiova

Ce s-a întâmplat atunci?

Din punctul meu de vedere, au fost niște greșeli. Inclusiv de ordin managerial. Atunci, U. Craiova avea mulți jucători convocați la echipa națională. Cred că vreo 8, dacă nu mă înșel. Cred că jumătate dintre cei selecționați, au fost titulari contra Italiei (n.r. 5 componenți ai Universității Craiova au fost în primul 11 al naționalei: Ștefănescu, Ungureanu, Balaci, Cămătaru și Geolgău. Pe parcursul meciului a intrat și Sorin Cîrțu). Încărcătura psihică a fost enormă. Să joci cu campioana mondială și s-o bați, nu e puțin lucru. Și după toată nebunia de pe „23 august” am plecat spre Craiova.

Rodion Cămătaru, într-una dintre cursele sale de poveste!
Rodion Cămătaru, într-una dintre cursele sale de poveste!

Ați plecat în acea noapte?

Exact. Am mers la restaurant, am mâncat, am băut două beri, ne-am urcat într-un autobuz și am plecat spre Craiova. Colac peste pupăză, am rămas în pană pe lângă Scornicești. A mai durat până s-a rezolvat problema. Noi eram epuizați după partida cu Italia și am ajuns târziu în cantonament. Am făcut joncțiunea cu restul lotului, care era cazat la Hotel Parc abia luni dimineața. Am pierdut mult pe drum. Asta dovedește că la acea vreme nu exista un sistem profesionist în cadrul clubului. Adică cineva care să ne fi spus: rămâneți în București, odihniți-vă și veniți a doua zi la Craiova. Noi am pierdut noaptea pe drum și am ajuns mai obosiți decât ar fi trebuit. Acum nu se mai petrec astfel de lucruri. Cluburile sunt mult mai bine organizate. Totul e foarte bine pus la punct, mai ales înainte de meciurile importante. Atunci, am privit lucrurile ca fiind normale, dar de fapt s-au făcut greșeli în lanț.

După toată nebunia din acea noapte, a urmat nebunia de la Craiova. Și toate aceste lucruri ne-au afectat, sunt sigur. În alte condiții, cred că altfel s-ar fi terminat aventura Universității în Cupa UEFA.

Nebunia din Bănie

Spuneți că a urmat „nebunia” de la Craiova. Puteți să detaliați?

La hotel ne așteptau o grămadă de probleme de rezolvat. Adică ne-am trezit cu zeci de mii de cereri de bilete pentru meci peste noi. Era o altă problemă mare. Acum pare imposibil de conceput așa ceva, dar la acea vreme era obișnuit, mai ales la Craiova. Echipa era atât de iubită încât nu vă puteți închipui. Din păcate, toate aceste detalii au contribuit la ratarea calificării. La meci nu am mai fost la fel de proaspeți, la fel de conectați.

Spuneți că în condiții normale, de refacere corectă și de pregătire a meciului până în cele mai mici detalii, altul ar fi fost deznodământul?

Sută la sută. Noi nu pierdeam niciodată acea calificare în finală. Eram o echipă bună și am fi câștigat meciul cu Benfica.

Apropo de echipă. E o întrebare șablon, dar nu mă pot abține să nu o adresez. Care era secretul „Craiovei Maxima”?

Ceea ce se întâmpla în jurul acestei echipe e ceva ce nu mai poate fi repetat. S-a spus că a fost o stare de spirit. Eu zic că a fost un fenomen. Un fenomen pe care l-au creat oamenii din jurul nostru. Cu Adrian Păunescu, cu suporterii noștri pătimași. Craiova Maxima e irepetabilă.

Regrete și după 38 de ani

Afecțiunea publicului și după acea remiză cu Benfica v-a făcut să treceți mai ușor peste eliminare?

Normal, dar să știți că în acea seară, după meci, am fost foarte triști. Ulterior, ne-am dat seama cât de mult a contat pentru cei care ne iubeau semifinala. Oamenii ne-au tratat ca pe adevărați eroi. Pe undeva, normal, mai ales că avusesem un parcurs foarte bun. Dacă mă întrebați pe mine, să ajungi în semifinalele Cupei UEFA era mai greu decât să atingi aceeași fază a competiției în Cupa Campionilor.

Cum așa?

Păi, în primul rând, e vorba despre numărul de echipe care se înscriau la startul celor trei întreceri europene. În CCE mergeau doar echipele campioane, apoi, în Cupa Cupelor, ajungeau doar câștigătoarele sau finalistele din cupele țărilor de pe continent. În Cupa UEFA erau formații tari. Locurile 2,3 sau 4 din campionatele puternice. Și ce jucători erau acolo… Uitați-vă câți fotbaliști ai celor de la Bordeaux se regăsesc în lotul Franței, care urma să câștige Campionatul European un an mai târziu (n.r. 5 fotbaliști ai echipei Girondins de Bordeaux au fost prezenți la Euro 1984: Patrick Battiston, Alain Giresse, Jean Tigana, Bernanrd Lacombe, Thierry Tusseau). Noi, cei de la U. Craiova, jucaserăm în anii precedenți în Cupa Campionilor și după câteva meciuri eram în sferturi. În Cupa UEFA era mult mai greu…

Asta înseamnă că sunteți partizanul oamenilor de fotbal care spun că U. Craiova 83 a avut cel mai greu parcurs al unei echipe românești, care a atins fazele superioare ale unei competiții europene?

Fără discuție… Echipele pe care noi le-am înfruntat au fost foarte puternice. Fiorentina, Bordeaux, 1FC Kaiserslautern erau niște adversare tari. Doar în „dubla” cu Shamrock Rovers am avut o misiune ceva mai simplă. În rest, echipe bune, echipe cu nume și fotbaliști fabuloși.

Parcursul Universității Craiova în sezonul 1982 – 1983 al Cupei UEFA

Turul I: U. Craiova – AC Fiorentina (Italia) 3-2 (scor general)

15 septembrie 1982: U. Craiova – AC Fiorentina 3-1. Au marcat: Ungureanu (55), Cîrțu (72), Balaci (87) – Bertoni (37)

29 septembrie 1982: AC Fiorentina – U. Craiova 1-0. A marcat: Antognoni (11 – penalty)

 

Turul II: Shamrock Rovers (Irlanda) – U. Craiova 0-5 (scor general)

21 octombrie 1982: Shamrock Rovers – U. Craiova 0-2. Au marcat: Irimescu (4), Balaci (59)

3 noiembrie 1982: U. Craiova – Shamrock Rovers 3-0. Au marcat: Campbell (30 – autogol), Cîrțu (63, 67)

 

Turul III: Girondins de Bordeaux (Franța) – U. Craiova 1-2 (scor general)

24 noiembrie 1982: Girondins de Bordeaux – U. Craiova 1-0. A marcat: A. Giresse (55 – penalty)

8 decembrie 1982: U. Craiova – Girondins de Bordeaux 2-0 (după prelungiri). Au marcat: Țicleanu (39), Geolgău (101)

 

Sferturi de finală: 1.FC Kaiserslautern (Germania) – U. Craiova 3-3 (scor general) – departajarea s-a făcut pe criteriul golurilor marcate în deplasare

2 martie 1983: 1.FC Kaiserslautern – U. Craiova 3-2. Au marcat: Brehme (24, 51), Irimescu (40) – Geolgău (53), Crișan (72)

16 martie 1983: U. Craiova – 1.FC Kaiserslautern 1-0. A marcat: Negrilă (82)

 

Semifinale: U. Craiova – Benfica Lisabona (Portugalia) 1-1 (scor general)- departajarea s-a făcut pe criteriul golurilor marcate în deplasare

6 aprilie 1983: Benfica Lisabona – U. Craiova 0-0

20 aprilie 1983: U. Craiova – Benfica Lisabona 1-1. Au marcat: Balaci (17) – Filipović (53)

Casetă tehnică

20 aprilie 1983

Stadion: Central din Craiova. Spectatori: 50.000

Universitatea Craiova: Lung – Geolgău, Tilihoi, Ștefănescu, Ungureanu – Țicleanu, Donose (2′ Beldeanu), Balaci, Irimescu – Crișan, Cămătaru (61′ Cârțu. Antrenori: Constantin Oțet și Nicolae Ivan

Benfica: Bento – Pietra, Humberto Coelho, Bastos Lopes I, Álvaro – Sheu, Strömberg (70′ Bastos Lopes II), Diamantino, Chalana – Nene (50′ Jose Luis), Filipovici. Antrenor: Sven-Göran Eriksson