Federația să se spele cu Rădoi pe cap

Alin Buzărin / 13.10.2021, 11:55
Federația să se spele cu Rădoi pe cap

Conducătorii fotbalului merită din plin scatoalca pe care le-o trage selecționerul, iar acesta, procedând cum a procedat, își scoate la iveală marile carențe de caracter.

În noiembrie 2019 Mirel Rădoi n-a fost pus la echipa națională pentru că ar fi fost vreun mare antrenor, nici măcar pentru că avusese performanța aceea cu lotul de tineret în vara abia trecută. Nu. Burleanu și ai săi l-au pus pe Rădoi la prima reprezentativă pentru că după dezertarea lui Contra în urma acelui usturător 0-5 la Madrid, nu aveau pe cine altcineva să pună. Federalii n-aveau tupeu să sune la multe dintre numele mari ale antrenoratului nostru, iar cele la care îi sunau, îi refuzau pe bandă rulantă. Și-atunci s-a ales soluția cu Mirel Rădoi, care a preluat echipa națională fără să aibă licență Pro (abia terminase liceul, la aproape 40 de ani) și fără să fi antrenat mai mult de câteva meciuri la seniori (cele de la FCSB, din 2015) și acelea sub acoperire, pentru că n-avea patalama.

Echipa națională, școală de ucenici

În cei doi ani cât a condus prima reprezentativă, Mirel Rădoi ne-a împuiat capetele cu tot felul de aberații, ba că el joacă ofensiv, ba că preferă să piardă cu 4-3 decât să facă 0-0, ba câte și mai câte. În acest timp, habarniștii de la FRF (sunt câteva excepții, Vochin, Țicleanu, Belodedici, oameni care știu fotbal, dar sarcina lor e de a albi rufele murdare, nu de a-și spune părerile, care n-ar putea fi altfel decât pertinente) contemplau cum echipa națională a devenit un fel de școală de calfe și de ucenici, unde domnul Rădoi, singurul la îndemână la declanșarea ”crizei de personal”, învăța efectiv să anteneze. Schimba câte zece jucători de la o convocare la alta, câte cinci de la un meci la altul, făcea experimente, iar noi ne chinuiam într-o grupă cu fantoma Islandei și cu niște firmituri uscate ex-sovietice și ex-iugoslave, precum armenii și nord-macedonenii.

Hatâr după hatâr

Lui Mirel Rădoi i s-au făcut toate poftele. A ținut să meargă cu ”olimpicii” în Japonia, s-a dus acolo, deși acasă campionatul eran plină desfășurare, cupele europene la fel, iar internaționalii de peste hotare începuseră și ei meciurile oficiale. Singura poftă care nu i s-a făcut, și aceea din proverbiala neglijență federală, venită pe post de habarnism absolut, a fost aceea de a i se împinge contractul inclusiv peste meciurile de baraj. S-a agățat de aceasăt impardonabilă neglijență a angajatorilor și acum face fițe de mireasă furată înainte de tort, că el nu mai vrea să mai continuie. Păi să nu mai continuie și gata!

Altul la rând

Dacă ”dăștepții” de la FRF și-ar da seama că nu sunt în stare să observe când un contract expiră când campania încă n-a ajuns la final, și dacă în general ar pricepe că nu prea mai merge așa cum vor ei, ar încerca să aducă la echipa națională un antrenor adevărat, nu un elev care învață acolo unde ar fi nevoie de un profesor care să predea. Numai că aceștia nu vin oricum. Nu condiția financiară e cea care împiedică, pentru că Rădoi avea un contract pe care în prima ligă îl depășește doar Dan Petrescu, nimeni altcineva. Profesorii, antrenorii adevărați, cei ale căror biografii îi îndreptățesc să fie pe banca reprezentative României sunt, toți, oameni cu principii, care n-au niciun chef să plutească în această ciulama federală în care maestrul Burleanu mestecă, închipuindu-și că la capătul linguroiului ar fi cine știe ce delicatesă.
Nu, e doar ciulama, care s-a și lipit deja de fundul cratiței și cam miroase a ars.