Zilele trecute, fostul selecționer Cosmin Contra a profitat de pauza competițională și, din Arabia Saudită, unde pregătește pe Al Ittihad, a dat o fugă la Belgrad, unde a fost invitatul companiei de pariuri Mozzartsport pentru o acțiune promoțională. A fost ocazia cu care ”Guriță” a oferit un interviu-mamut pentru portalul firmei de betting. O discuție în care a făcut inclusiv o radiografie dură a fotbalului românesc.
Să vedem, așadar, principalele declarații ale lui Contra, care a atins diferite teme sensibile din carieră și din fotbalul de acasă.
„După primul sezon în Spania, ne-am calificat în Cupa UEFA. Un club mic, fără așteptări mari și fără presiune. În primul joc, am reușit acasă o remiză cu Gaziantep. Ne-am gândit că nu suntem suficient de buni să ne calificăm, mai ales că ne așteptau atmosfera fierbinte din Turcia și o echipă cu mai multă experiență europeană. Dar am câștigat și, din acel moment, echipa a crezut în forțele proprii”
”Am remizat acasă cu Inter în optimile de finală, împotriva lui Vieri, Recoba, Zanetti, Toldo. Și am crezut că s-a terminat. La pauză, antrenorul nu ne-a spus nimic în vestiar, dar eu am început să strig, să arunc cu sticle de apă, să-i cert pe colegi. În a doua repriză, am marcat de două ori și s-a terminat 3-3. Apoi, ne-am gândit că mai avem câteva șanse la retur. Am jucat absolut perfect și am câștigat cu 2: 0! Apoi s-a întâmplat ceva în capul nostru, așa că am învins Kaiserslautern cu 9: 2 în cele două manșe din semifinale”
„A fost sfâșietor pentru noi în finala pierdută cu Liverpool, cu un gol de aur în prelungiri. Am început prost, dar am ridicat din nou moralul la pauză și am revenit de la 1-3. Dar Liverpool a fost o echipă uimitoare. Au avut 15 jucători de top. Owen, Heskey, Fowler, McAllister, Gerrard, Smicer, Carragher, Hyypia. Am crezut că diferența nu este așa mare și că-i putem învinge. Din păcate, nici nu am avut noroc. Am pierdut printr-un autogol „.
„A fost o vară nebună în 2001. Eram la echipa națională, iar impresarul mă suna de 20 de ori pe zi. Îmi spunea despre propuneri de la Real Madrid, Barcelona, Inter, Milan. Dar a existat o mare diferență între ceea ce au oferit Real Madrid și Milan. Nu vorbesc doar despre bani, ci și despre alte detalii ale contractului. Deși doream să rămân în Spania și să sacrific 500.000 de euro pentru asta, Real n-a fost de acord cu unele dintre condițiile mele, așa că am ales Milan. Este un club imens”.
„L-am văzut pe Berlusconi de două ori în toată perioada de la Milano. Fatih Terim a început sezonul pe bancă, dar a fost înlocuit după șapte runde. Suntem încă în legătură astăzi. Mă sună pentru fiecare jucător român pe care vrea să îl verifice. Vorbim o dată la zece zile. I-a urmat pe bancă Ancelotti, cu care am avut o bună relație. Pentru mine, un antrenor bun e cel care gestionează bine grupul în vestiar. Și a făcut-o grozav. A avut 25 de jucători minunați și nu e ușor. Este aproape de jucători, care-l respectă pentru că merită datorită calităților lui de tehnician”
„Voi spune mereu și peste tot: nu am văzut niciodată un profesionist ca Paolo Maldini! Profesionist nu 100%, ci 120%. Ceva de neimaginat. Dacă se simțea rău sau obosit nu trecea peste un antrenament fiindcă n-ar fi putut, totuși, să-l facă, ci fiindcă era convins că un antrenament îl faci la capacitate maximă sau deloc. Spunea că jucătorul va suferi în timpul meciului dacă nu se va antrena 100% înainte”
„Sunt episoade care se mai întâmplă în fotbal. Nu sunt mândru de acel moment. Dar am simțit că trebuie să-mi apăr un coleg. Am avut o relație bună cu Gattuso și i-am sărit în apărare împotriva lui Davids. Nu mă temeam de nimeni. Ce se întâmplă pe teren ar trebui să rămână însă pe teren. Asta a fost, de fapt, cea mai mare problemă din întreaga poveste. Davids mă aștepta pe hol, în fața vestiarului, pentru a continua lupta. Eram fierbinte din timpul partidei, și el la fel, așa că am continuat disputa”.
„Sârbii evoluează azi la cluburi mari, în timp ce noi, românii, nu mai avem jucători la Milan, Juventus sau Ajax. Erau, la un moment dat, 18 fotbaliști la cluburi puternice, în frunte cu Hagi, Petrescu, Popescu sau Chivu. Când joci la un nivel superior, este mai ușor și la echipa națională împotriva adversarilor de top. Acum, jucătorii români sunt la un nivel mediocru sau slab și au o problemă când pleacă în străinătate”
„Poate că jucătorul sârb nu este unul de nivel superior, dar are mentalitatea că va lupta mereu. Noi, în România, am pierdut această mentalitate. De ce? De exemplu, avem un proprietar de club care ia un jucător tânăr de 18 ani, bun, dar fără garanții că va ajunge la un nivel superior. Doar cu potențial. Fotbalistul respectiv joacă înainte într-un club mic, pentru 2.000 de euro pe lună, dar șeful român îi dă brusc un contract de 15.000 euro pe lună și poate încă 100.000 de euro bonusuri la semnătură”
„Nu mai investim în dezvoltarea cluburilor. Am rămas unde eram în urmă cu 20 de ani,timp în care fotbalul s-a schimbat. Azi trebuie să alergi mai mult, jucătorii sunt mai pregătiți fizic, mentalitatea este diferită. Am pierdut toate acestea pentru că nu am investit în metodologia de lucru cu jucătorii tineri. Aducem străini pe care îi plătim bine și ei nu fac diferența pe teren. În timp ce eram selecționer, am spus că trebuie să ne oprim cu această strategie, să ne unim, să investim în infrastructura cluburilor, în metodologia de lucru cu tinerii și vom avea din nou rezultate”
„Un jucător tânăr din România a trecut de la un salariu de 2.000 de euro la 15.000 de euro pe lună și s-a schimbat. Vrea mașini, fete, o viață confortabilă. Aceasta e mentalitatea tinerilor jucători români în acest moment. Nu au deloc ambiție să meargă mai departe și într-o zi să ajungă la Real Madrid sau Barcelona. Noi, cei vechi, am avut-o. Am vrut să jucăm la un nivel superior și de aceea am reușit să ridicăm și standardele la echipa națională. În ultimii ani, doar CFR Cluj a reușit să ajungă în faza grupelor din Europa League. Toate celelalte sunt eliminate în calificări. Și asta deoarece Clujul investește mulți bani și dă salarii de 30.000 de euro pe lună”
„Este bine dacă un club are în spate o companie mare. Atunci ești puternic. Privații au mai mulți bani. Dar șefii adevărați au încredere în directorii și antrenorii lor, cum se întâmplă la Chelsea sau Paris Saint-Germain. Dacă nu există rezultate, atunci se schimbă. Dacă achiziționezi o echipă, trebuie să oferi condiții profesionale de muncă. Să ai o idee despre ceea ce vrei de la club. Unde vrei să fii după primii cinci ani? Nu te amesteci în treaba antrenorului. Este diferit însă în România. Proprietarul clubului zice: «Sunt banii mei și eu decid». Șefii vorbesc despre antrenori și jucători la televizor. Îi numesc slabi, iar când joacă bine vor să-i vândă cu 20 de milioane de euro. Jucătorul devine confuz, nu știe dacă este bun cu adevărat sau nu”
„Gigi Becali l-a vândut pe Moruțan pentru că a început sezonul foarte prost. Nu a jucat bine și, după patru etape, spunea că-l vinde cu un euro. Ce părere își face tânărul jucător? Crede că nu e bun. Poate că băiatul are probleme acasă. În urmă cu un an, Becali a spus că nu-l va vinde fără 30 de milioane de euro. Este o problemă a proprietarilor privați. Ei cred că pot decide totul pentru că sunt banii lor. După 20 de minute dintr-un meci, îl sună pe antrenor să schimbe jucătorul respectiv. Iar antrenorii nu au caracterul de a spune: «Hei, eu sunt antrenor! Am pregătit echipa, iar tu plătești salariile. Dacă veți continua așa, antrenați dumneavoastră». Dar niciunul nu are curajul să spună asta. Eu le-am zis clar tuturor șefilor. «Dacă nu ești de acord cu mine, voi pleca și vei aduce pe altcineva dispus să te asculte. Dacă sunt antrenor, atunci eu antrenez echipa»”.
„Totul a fost o minciună. Au cumpărat Dinamo pentru 500.000 de euro. Este puțin pentru un club atât de mare, cu așa de mulți fani. Un cunoscut din Spania m-a sunat și mi-a spus că a găsit un cumpărător pentru Dinamo. I-am transmis că mă interesează dacă e un proiect bun și dacă sunt oameni serioși. Au promis să investească 10 milioane de euro în primul sezon, să facă o academie, să promoveze jucători tineri. Era ca un vis. Să ai pe cineva puternic în spate și un astfel de plan. Au arătat niște hârtii pe care era scris că au 150 de milioane de euro în bancă. Dar până la urmă îți dai seama că oricine poate face un astfel de document. Am crezut că doresc să facă ceva bun pentru fotbalul românesc.
”Am semnat cu 15 jucători, am adus români și străini, iar pe hârtie am obținut salarii bune. Dar minciunile au început să iasă la iveală după doar o lună. Se spunea că vom fi plătiți marți, apoi miercuri, dar vineri nu sunt bani. Minciunile s-au adunat. Și am simțit că e ceva în neregulă. Le-am spus jucătorilor și colaboratorilor mei că suntem cei mai buni. Am continuat așa timp de una, două, trei luni. Am dat bani din propriul buzunar pentru a plăti oamenii la cantonament. Eram stresat și mă întrebam ce-o să se întâmple cu viața mea. Am avut o carieră frumoasă, trăiesc bine și nu am nevoie de așa ceva. După trei luni de tensiune, când am simțit o durere în piept, mi-a fost clar. Am decis să plec”
„Fanii dețin 35% din proprietate, spaniolii controlează celelalte acțiuni, dar au dispărut. Nu au mai apărut din luna decembrie. Suporterii dau bani prin bilete și taxe de membru. De asemenea, plătesc pentru tichete virtuale și încearcă să salveze clubul. Dar acest lucru este imposibil, 12.000 dintre ei nu pot câștiga această bătălie”
„Iubesc și Timișoara și Dinamo. Mi-aș dori ca o companie mare ca Mozzart să ia un club la Timișoara. Îmi pare rău pentru fanii minunați. Au pasiunea celor de la Steaua Roșie. Dar ne lipsește infrastructura și cineva mare care să stea cu banii în spatele unui proiect serios. Să construim un stadion pentru 30.000 de oameni”
”FCSB are cei mai mulți fani din România. FCSB este Steaua. Dar au o problemă cu armata. Aiurea! Când Becali a cumpărat clubul, l-a cumpărat cu tot ce-i aparținea. Avem două Steaua. Avem și două cluburi din Craiova în prima ligă. Și la Timișoara sunt două cluburi. Înainte erau chiar trei. Acum câțiva ani, am făcut o întâlnire a primarului cu liderii celor trei formații. Una e privată, celelalte două sunt ale orașului. I-am adunat la o masă și i-am întrebat ce vor pentru fotbalul din Timișoara. Le-am spus: «Vă luptați ca nebunii unul împotriva celuilalt și nu avem niciun club în prima ligă?! Putem investi bani într-un club care va fi în Liga 1 și altul în eșalonul secund, pentru a ajuta la dezvoltarea jucătorilor. Nu avem nevoie de a treia echipă». Au refuzat. Multe lucruri în fotbalul românesc nu sunt bune. Fotbalul s-a schimbat, mulți bani sunt în joc și toată lumea și-i dorește doar pentru sine”
„FCSB are o infrastructură bună pentru prima echipă și pentru tineret. Proiectul lui Hagi de la Constanța este unul bun. El știe ce vrea. Are o metodologie coerentă de lucru de la selecțiile de juniori până la prima echipă. Dacă Hagi aduce un fotbalist de 15 ani la echipa din Liga 1, acela știe ce să facă și cum să joace”
„Când a devenit antrenor, Gică Hagi își dorea ca toți jucătorii să fie ca el. Nu înțelegea când un fotbalist nu știa cum să lovească mingea de la 30 de metri ca s-o trimită acolo unde dorea. Dar Hagi a fost unic. Din fericire, el e acum mai experimentat, așa că nu mai compară jucătorii atât de mult cu el însuși”
„Florinel Coman este talentat, dar nu are mentalitate. Nu vrea să devină un mare jucător. Are calitatea de a face diferența, dar are o mentalitate șubredă. Degeaba ai talent, dacă nu ai gândirea potrivită. De asemenea, Man este un jucător foarte talentat, dar arată asta doar uneori”
„Fostul antrenor al Stelei, Cosmin Olăroiu, a fost printre primii care au plecat. A obținut rezultate uimitoare. După el, tendința de a aduce antrenori români a crescut. Înaintea lui a activat acolo fostul selecționer al României, Anghel Iordănescu. Și el a realizat lucruri grozave acolo. A câștigat Liga Campionilor Asiei. Aceste reușite au determinat cluburile saudite să acorde mai multă atenție antrenorilor români”
„Este El Dorado dacă ai rezultate. Dacă nu le ai, se întâmplă la fel ca peste tot. Poți vedea munca unui antrenor bun în șase luni sau un an. Dacă îl lași să-și facă treaba. Unii caută însă rezultate după 15 zile. Este imposibil. Am început foarte bine în Arabia Saudită și am obținut patru victorii și un egal. Am învins echipe grozave și acum toată lumea este fericită, pentru că rezultatele sunt bune. Dar dacă nu aș avea rezultate, poate m-ar fi trimis acasă după două săptămâni. Indiferent dacă există un contract pentru un an sau doi. Aceste țări sunt mai instabile în fotbal decât cele europene. Depinzi de rezultat în fiecare săptămână”
„Vă voi spune cum a mers cu mine și Al Ittihad. M-au sunat la începutul verii. Am fost de acord, contractul era bun, dar aveau un antrenor brazilian. A terminat pe locul trei în campionat și președintele nu a vrut să-l înlocuiască, deși directorul sportiv căzuse de acord cu mine în legătură cu contractul și colaborarea. După trei jocuri, l-au înlocuit însă pe brazilian. A pierdut câteva meciuri importante și totul s-a schimbat”
„Acum există o criză în întreaga Europă. Cluburile se gândesc de două ori dacă vor schimba antrenorul. Altfel, ar fi la fel ca în zona arabă. Acum, în Spania, unii antrenori rămân în funcție doar pentru că la cluburi nu mai sunt bani pentru a le achita compensațiile. Dacă Barcelona ar avea bani, Koeman ar fi înlocuit după două meciuri”
„Nu mai există așa mulți apărători ofensivi. Sunt doar câțiva, iar cluburile plătesc azi și câte 60 de milioane de euro. E o nebunie. Dacă aș juca în această perioadă, aș fi printre cei mai buni fundași din lume”