Interviu emoționant oferit de Ștefan Radu! Fotbalistul român a devenit recent cel mai reprezentativ jucător din istoria lui Lazio Roma, iar italienii l-au ridicat la rang de idol.
Vineri seară, pe pagina oficială de Facebook a clubului Lazio Roma, dar și pe postul radio „Lazio Style Channel”, a fost difuzat în exclusivitate un interviu cu fostul dinamovist, în semn de omagiu pentru cariera sa
Ștefan Radu a povestit câteva momente cheie din drumul său către un record istoric. Nu i-a fost deloc ușor. Au fost câteva cazuri în care ar fi putut să plece de la Lazio sau chiar să se retragă din activitate.
După 13 ani la Lazio Roma, Ștefan Radu a devenit jucătorul cu cele mai multe selecții. A bifat, weekend-ul trecut, prezența cu numărul 402, depășindu-l pe recordmanul din toate timpurile: Giuseppe Favalli. În tot acest timp, a cucerit trei Cupe și trei Supercupe ale Italiei.
Sunt mândru că am atins acest record de prezențe. Nu mi-am imaginat vreodată că îl voi egala pe Favalli. Îmi amintesc cum eram când ajuns la Roma. Eram un copil singuratic și speriat. Am fost imediat primit foarte bine și treptat am devenit parte a familiei Biancoceleste. Când am ajuns la Lazio, Pandev și Kolarov m-au învățat multe. M-au ajutat să mă acomodez rapid grupului. Rolul meu natural era în centrul apărării. Am fost mutat în flancul stâng, a declarat Ștefan Radu.
Ștefan Radu are și 14 meciuri pentru naționala de seniori a României, însă a renunțat să se mai prezinte la lot din 2013. La ultima sa prezență în lotul național, a fost titular în remiza din Ungaria, scos 2-2, și a fost rezervă neutilizată în înfrângerea cu Olanda, scor 0-4, pe Arena Națională, sub comanda lui Victor Pițurcă.
Fundașul nu a vrut să mai revină, chiar dacă majoritatea antrenorilor care l-au urmat pe Pițurcă l-au contactat. Pentru italieni, jucătorul a avut o altă variantă a poveștii, nu pe cea a conflictului cu fostul selecționer al României.
Lazio este echipa mea națională, este adevărat! Din motive de sănătate am decis să mă dedic cu totul echipei mele de club. Nu regret deloc acest lucru. Cred că a fost decizia corectă, a declarat Radu.

Când fanii îmi strigă numele pe stadion, îmi dau fiori. Anul trecut, stadionul Olimpico a fost întotdeauna plin. Acest lucru ne face să ne simțim protejați
Îți aduci aminte de debut și de primele trofee?
Primul meci a fost în Cupa Italiei, împotriva Fiorentina. Debut cu victorie. După trei zile de la sosirea mea, acest rezultat mi-a dat un impuls pentru viitor. Cele mai bune amintiri sunt primele trofee pe care le-am câștigat în albastru și alb. M-am bucurat, chiar dacă nu am jucat în acele ocazii.
Ce îți spune data de 26 mai?
26 mai a fost cea mai bună zi din carieră. Când îl întâlnesc pe Lulic, tot timpul vorbim despre asta. Îi spun că se va vorbi întotdeauna despre Cupa Italiei. Competiția a avut un impact uriaș. Pe măsură ce ne apropiam de finală, ne-am dat seama de importanță. Săptămâna dinaintea ultimului meci a fost stresantă pentru că am vrut să facem o impresie bună și să le oferim fanilor trofeul.
La sfârșitul anului 2019, m-am gândit să renunț. Nu mai agentul meu știe asta. I-am spus că voi juca doar la Lazio, și la nimeni altcineva. Sunt mândru de această alegere.
Unde ai fost cel mai aproape să pleci?
Walter Zenga a vrut să mă aducă la Sampdoria. Am o relație bună cu el, dar nu aș fi renunțat la Lazio pentru nimic în lume.
Copiii tăi se simt romani?
Copiii mei s-au născut la Roma și aceasta este casa lor. Plâng adesea, când plecam de aici de sărbători. Când mă întorc din deplasări, mă opresc într-un magazin pentru a le cumpăra cadouri. Odată am găsit totul închis și au fost foarte furioși. Erau mici. Acum au mai crescut.
Ce planuri de viitor ai?
Trăiesc momentul. Încă nu mă gândesc la viitor pentru că îmi doresc foarte mult să joc. Fizic sunt bine. Mă antrenez întotdeauna la maximum. Retragerea poate aștepta.
Vei ai fi căpitanul lui Lazio?
Nu mai aveam chef să fiu căpitan, așa că i-am lăsat banderola lui Lulic. Senad merită să ne fie căpitan.
Cum ai trecut peste moarta tatălui tău, în 2011 (la doar 52 de ani)?
Când l-am pierdut pe tatăl meu, a fost o perioadă foarte grea. Imediat după deces, m-am gândit să renunț la fotbal. Din cauza șocului.