Jumătățile paharului

Cătălin Mureșanu / 31.03.2021, 19:55
Jumătățile paharului

Mirel Rădoi și Adrian Mutu ne-au ocupat, cu naționalele lor, ultimele două săptămâni. „Tineretul” a început cu un egal încurajator în fața Olandei, apoi tricolorii mari au învins, cu ceva suspin, Macedonia de Nord și am rămas în joc după o victorie smulsă, pe final, în fața rivalilor istorici, ungurii, chiar la ei acasă, într-o confruntare a orgoliilor pe care o avem declanșată încă din placentă.

Și ne-a trezit dubla cu Germania. Duminică, pe Național Arena, Niță ne-a scăpat de umilință. Fără el – și fără exagerare- am fi avut soarta Braziliei la Campionatul Mondial din 2014. Am ieșit decent de sub șenilele panzerelor și am pierdut, cât se poate de clar, cu cel mai trist  scor la limită, 0-1.

Ne putea răzbuna divizia tineret, în amonte pe Dunăre, peste doar două zile, sub podul cu lanțuri care unește Buda de Pesta.

În acest joc eram la mâna noastră și cu timpanul la unguri, în speranța, puțin probabilă, că maghiarii, fără orizonturi la acest turneu final, pot încurca Olanda. Nu a fost să fie. Greul a căzut în cârca lui Mățan, cel care a semnat cea mai mare – și singura- ocazie a noastră într-un meci în care, din minutul 47, când batavii majorau diferența, devenise clar că trebuie să marcăm! Spun singura ocazie pentru că, în rest, dacă am mai avut unele situații.

Important! Un rezultat de egalitate, de la 2-2 în sus, ne-ar fi calificat. Într-o asemenea conjunctură, noi și nemții ne-am fi făcut poartă-n casă, în timp ce batavii ar fi plecat, călare în saboții lor, acasă. Astfel că, era chin și era jale, nu aveam decât o cale. Să mergem peste adversar, să riscăm, să încercăm să înscriem și să descrețim un meci închis, tacticizat, dur, pe scurt, scuzați-mi termenul de foburg… „să o dăm parte-n parte cu ei”. E adevarat că puteam pierde acest joc, însă rezultatul de 0-0 cu ce ne-a ajutat? L-am pus frumos, printre sughițuri, în vitrina noastră cu nenumărate titluri de campioni mondiali la „atât s-a putut”.

Ne-a lipsit ce, cândva, Mutu a avut prea mult. Tupeul!

Nu am făcut-o și, în afară de două lovituri executate foarte slab și slab de Ciobanu, cel care încântase cu luneta lui de Simo Hayha în jocul cu Olanda, nici nu prea ne-am apropiat periculos de poarta nemților. Ca o notă de subsol, în repriza secundă, România nu a avut niciun corner! E adevărat că Adrian Mutu s-ar fi trimis și pe el pe teren și, chiar dacă, pe rând, au intrat „păstrații” Ciobanu, Moruțan, plus „hiperlăudatul” Octavian Popescu, am fost abulici și tabela a înghețat precum Dunărea la Calafat.

Am rămas cu titlurile, lacrimile și felicitările…

După ultimul fluier ne-au mai rămas titlurile și lacrimile. Apoi au urmat felicitările. Cred că, la acest meniu, la care unii, luați de val, au servit și elogii – chiar nu e cazul-, din punctul meu de vedere se potrivesc, mai bine, sincere încurajări. Atât! Bravo, băieți! Nu am cum să asimilez definiția medicrității pe pământ, secul „am ieșit fruntea sus”. Care frunte? Unde? Avem toată barba-n piept, însă, cum e în sport, trebuie să ridicăm capul și să mergem mai departe. Că e treabă de făcut și, la vârsta „under 21”, sunt multe de demonstrat.

De ce nu elogii?

Și o știți pe aia cu paharul? Pentru noi a fost inventată! După ce am ieșit neînvinși dintr-o grupă cu Germania, Olanda și Ungaria și ne-am pus medalii pentru asta, trebuie să privim și jumătatea goală a paharului. Naționala mică venea la acest turneu final din postura semifinalistei de la Euro 2019, atunci când am bătut grav Croația, națiunea care vinde tineri fotbaliști pe 20 de milioane de euro, apoi am sfărâmat Anglia și am făcut egal cu Franța. Da! Tot neînvinși am ieșit din grupă. Neînvinși și, aici există diferența clară de aspect, calificați. De pe primul loc, singura poziție care asigura accesul în semifinale. S-a aburit paharul? Așa că nu ne putem îmbăta nici măcar cu apă. În Ungaria, paharul nostru a fost gol! Pentru că în sport ai fruntea sus într-un singur moment, când bei din șampania victoriei! E singura șampanie care se bea direct din sticlă!