Nu cred că vrei, Mirele

Mariana Podeanu / 12.10.2021, 20:54
Nu cred că vrei, Mirele

Mirel Rădoi va pleca de la cârma echipei naționale de fotbal, după ce a adus-o pe locul al doilea în grupă, loc care o duce la barajul pentru turneul final al Campionatului Mondial.

Vai! Șoc și groază! Ce mai freamăt, ce mai zbucium: ”Unde te duci, Mirele, cui ne lași?”… Sau variațiuni pe altă temă. ”Dar du-te, bă, învârtindu-te!”.

Pe mine toată chestiunea mă face să îmi amintesc niște vorbe. Vorbe pe care le ziceau șefii când voiau să te mai ardă la salariu sau să-ți amintească ție cât de norocos ești că te afli în acel loc că muncești ca sclavul pe doi lei. ”E coadă la ușă, așteaptă altul locul tău” sau ”Sunt pline cimitirele de oameni de neînlocuit, prietene”.

Ce pot să zic e că deși pare, anunțul lui Mirel Rădoi nu este chiar atât de surprinzător. Poate că, într-un fel, uman, eu îl înțeleg pe Mirel. Chiar remarcam, de când a preluat naționala mare i-a albit barba și i s-au adâncit cearcănele, practic ca într-un fotoshop deștept, Rădoi cel de la tineret a îmbătrânit subit vreo 1o ani în 2. Bine, asta, vouă, bărbaților, poate vă scapă uneori, dar nouă, nu.

Revin. Uman, vorbind… Cât stres și câtă presiune au existat, să ajungi să-ți ceară nașul tău de cununie ca să pleci, să te ții langa chiar cu oamenii care ar trebui să te ajute, doar că ei te lucrează un ochi pe față, unul pe dos, să n-ai cu cine când tu vrei, vezi mizeria de la Olimpiadă, zic că nu o fi fost deloc ușor. I-o fi ajuns și lui, și-a răbufnit. A rumegat-o luni de zile, a prins momentul lui de fală și a servit-o direct la cravată. S-a răcorit. A redresat din mers căruța, a pus-o pe șosea, dar nu mai vrea ca să se urce în ea.

Fix ca un copil râzgâiat, a anunțat că își ia jucăriile și pleacă. Și cum îl știe toată lumea că-i oltean căpos, se pariază că așa și este. S-a supărat Rădoi pe noi. Pa! Adio și-un praz verde.

Dar cine știe? Dacă el stă acum ca mironosița, pitulat după perdea, să vadă cine se roagă de el, cine-l oprește? Cine-i cântă-n geam: ”Oh, rămâi, rămâi la mine…”?

Alooo, Mirele, vezi că cică Eminescu este overrated. La fel, nici telenovenele nu se mai poartă. Lumea vrea filme de acțiune. Știi tu, din alea, cu spart hidranți, cu talpa sus. Nu ți se spunea ție în Ghencea Maximus?

Maximus. Să fi fost și porecla ta overrated? Că dacă ar fi să aplec urechea la cârcotași, zic unii că ți-ai creat alibi, de teamă să n-o dai în bălării și să ratezi barajul. Sau de frică, să nu cumva la baraj să te faci de poveste, ca la primul… Și atunci, ți-ai luat hamul și praștia, și-ai tras să spargi lentila. Pleci. Păi, pleacă, dacă e. În tăcere. Chiar trebuia să anunți, să arunci și buzduganul cale de două poște până luna viitoare, ca să știe tot poporul?

Eu nu cred. Nu cred că îți dorești cu adevărat. Subconștient. Inconștient. Nu vrei. Doar că partea nasoală e că odată ce ai aruncat-o, asta-i ca aia cu nevasta. ”Lasă că plec dracului la mama”, a strigat ea, supărată, bărbatului. Care i-a deschis ușa: ”Să-mi scrii când ai ajuns acolo!”.