O națională care caută încă dintr-o țară care încă n-a găsit

Am rămas singurul care n-a propus încă antrenor la națională. Au făcut-o până acum toți. Căutam miniștrii, căutam guverne, căutam antrenori, căutam jucatori, căutam… Despre oameni se spune că atâta timp cât caută ceva, nu sunt bătrâni. Secretul tinereții noastre o fi căutarea. La anul se face suta de ani de la primul meci al naționalei, am bătut Iugoslavia atunci cu 2-1 la Belgrad.

Europa abia ieșise din primul mare Razboi Mondial și hărțile încă se trasau în timp ce ai noștri făceau deplasarea spre Belgrad. Ajunși acolo cu un tren, drumul până la stadion l-au făcut cu un car tras de boi. Cum în vremurile alea echipa trebuia să-și asigure hrana, antrenorul de atunci, Teofil Morariu a bătut orașul o zi întreagă până  a găsit un porc pe care l-a dat l-a tăiat și care a asigurat apoi hrana naționalei în timpul sejurului din Iugoslavia .

Așa spun scrierile vremurilor și memoriile celor de atunci. Adică, primul nostru meci al Naționalei a început tot cu o cautare, antrenorul căuta mâncare pentru echipă. Se face acuși suta de ani de atunci dar n-am obosit să căutam. Sunt sigur că Naționala își va gasi drumul cel bun. O națională zbuciumată care a avut cea mai mare victorie cu Finlanda în 1973, 9-0. Cea mai mare înfrângere ,în 1948 când ne-au bătut ungurii tot cu 9-0.

O națională care caută încă dintr-o țară care încă n-a găsit . Și așa cum i-am găsit pe Gică Hagi, Dorinel, Adrian sunt sigur că-i vom gasi și pe cei care le vor urma în perfomante. Pe cei care ne vor scoate din nou în Piața Universități mai mult decât în Piața Victoriei. Deocamdată, ambele piețe românești caută: piața Victoriei un antrenor pentru guvern, piața Universtații un antrenor pentru Națională.