Prietenul meu Dinu Todoran

Alin Buzărin / 26.05.2021, 18:25
Prietenul meu Dinu Todoran

Prietenul meu Dinu Todoran. Proaspătul antrenor al FCSB-ului mi-e prieten și-l aștept să arate că a rămas așa cum l-am cunoscut.

A fost odată ca niciodată, puțini își mai aduc aminte, dar cu mai bine de un deceniu în urmă am abandonat complet presa, alegând să trec de partea cealaltă a baricadei.. Eram editorialist la Gazetă, invitat permanent la GSP TV, scosesem deja un Larousse, luasem mai multe premii, dar am simțit nevoia de altceva. Am mers director executiv la Victoria Brănești, în liga a doua, unde antrena prietenul meu de mulți ani, Ilie Stan. Am pus umărul la promovare, probabil că ne-am fi și menținut, dacă nu și-ar fi băgat necuratul coada. Când i-am zărit cornițele, am plecat imediat, împreună cu Ilie, iar echipa a retrogradat, desființându-se mai apoi.

Fotbalist excelent, om de toată isprava

După ce am intrat în prima ligă, ne-am gândit să aducem fotbaliști cu experiență. Printre ei (alături de Aliuță, Cornel Cernea, Vali Negru, Florentn Petre, oameni cu sute de meciuri pe prima scenă, cu selecții în echipa națională sau cu prezențe în Cupele Europene) s-a aflat și Dinu Todoran. Juca la Urziceni, unde se cam stricase treaba, dar, la 31-32 de ani, avea un salariu excelent acolo. Argumentul cu care l-am atras a fost insistența noastră, a mea și a lui Ilie. Financiar nu-i ofeream mare lucru, însă apucase să ne promită că vine și din acel moment s-a zbătut cu șefii de la Urziceni să-l lase să plece. Până la urmă a reușit. Atunci l-am cunoscut, atunci s-a întins o punte între noi. Fotbalist foarte bun, mijlocaș tehnic și inteligent, dar mai ales om de cuvânt, familist convins (gemenii lui abia se ridicaseră în picioare în vremea aceea), sufletist, dispus mereu să ajute. N-ai cum să nu lipești lîngă suflet un astfel de om.

Dinu Todoran o va antrena pe FCSB în sezonul 2021 - 2022
Dinu Todoran o va antrena pe FCSB în sezonul 2021 – 2022

Singurul criteriu

Anii au trecut, fiecare a luat-o pe drumul lui. Nu mai vorbim foarte des, însă gândurile mele bune față de el (probabil că și ale lui față de mine) au fost mereu prezente. I-am urmărit cu interes prietenesc startul în cariera de antrenor, sunt convins că pașii sunt aceia firești, cei pe care trebuia să-i facă. A fost interimar la Voluntari, a condus Academia de acolo, apoi, la Slatina, când s-a dus el, nu prea mai erau multe de făcut. Acum vine oferta de la FCSB și sunt iritat să citesc că singurul criteriu pe care a fost ales a constat în aflarea lui la biserică în momentul telefonului primit de la Palat. Din ce știu eu, Dinu știe să antreneze și vrea să antreneze la nivel înalt.

Șansa? Ce șansă?

Se spune că a antrena la FCSB e o mare șansă, un moment important pentru saltul în carieră. Mai degrabă nu e așa. Dintre ultimii aleși, Vergil Andronache a ajuns secund, Bogdan Andone a cam eșuat, atât la Astra, cât și la Voluntari, Vintilă a mers la liga a treia, probabil că aceeași va fi și destinația lui Toni Petrea. Nimeni n-a urcat, nimeni n-a plecat în străinătate, toți ”experimentalii” lui nea Gigi s-au întors la condiția lor dinainte. Speră Dinu Todoran la altceva? N-am cutezat să-l sun și să-l întreb…

Propria imagine

Nu mi-l pot închipui pe Dinu primind bilețele sau uitându-se spre Mache, să i se spună ce schimbare trebuie să facă. Probabil că el crede că va putea alege o cale de mijloc, în care ideile sale să fie bune, să n-aibă nevoie de intervenții de la Palat. Un asemenea drum e imposibil pe termen lung și atunci ai mai multe variante. Fie accepți ingerințele, fie pur și implu te retragi discret atunci când vezi că nu mai ești antrenor principal decât în acte, nu și în realitate. În cariera unui antrenor, dar mai ales în evoluția unui om, e foarte importantă propria imagine. Astăzi, a lui Dinu Todoran e încă impecabilă. Îi doresc din tot sufletul prietenului meu să și-o păstreze așa, pentru că e bunul lui cel mai de preț, chiar dacă în CV nu există vreo rubrică pentru asta.

Dinule, îți doresc să ai mintea la fel de limpede ca sufletul!