Voi comenta la Televiziunea Română (împreună cu experimentații Ovidiu Ioanițoaia, Aurel Țicleanu și Marius Mitran, colegul de sudoare de aici, de la playsport) vreme de zece zile, întâmplările fotbalistice din Ungaria, de la Campionatul European U21, căruia îi placem să-i spunem ”de tineret”, ca să nu englezim prea mult lucrurile. Acel ”U” trebuie să fie Under, pronunțat ”andăr”, și în mod normal după el nu poate veni ”douăzeci și unu”, ci doar ”twenty-one”, ceea ce pentru mulți e nelaîndemână. Așa că mai bine ”tineret”, să priceapă toată lumea despre ce e vorba.
Am trudit în studioul TVR și în urmă cu doi ani, în 2019, la însuflețitele întâmplări din Italia și San Marino. Am urcat în tribună și atunci când România a organizat competiția, în 1998, ieșind pe ultimul loc. Primul meci (eliminatoriu) a fost atunci împotriva Olandei, cu Makaay, Van Nijstelroy, Van Bommel. La noi erau Dănciulescu, Luțu, Iencsi, Contra. Cvadrigenari respectabili astăzi. S-a făcut cauză națională atunci din meciul cu Olanda, iar înfrângerea (1-2), survenită dramatic, după ce România deschisese scorul, a fost receptată ca o tragedie. Și în 1998, și în 2019, România a pus preț mare pe rezultatele echipei naționale de tineret. Se pare că pune și acum…Toată lumea vrea ”să iasă bine”!
Ce înseamnă ”să iasă bine” în accepțiunea generală? Înseamnă să trecem de grupă, chiar dacă adversare sunt Olanda (îi vom spune mereu așa, deși milenarismul impune ”Țările de Jos”, o prostie epocală, pentru că Țările de Jos sunt, de fapt, toate trei, Olanda, Belga și Luxemburg), Germania și gazda Ungaria. O clasare pe unul dintre primele două locuri ar însemna continuarea competiției în faza eliminatorie (sferturi-semifinale-finală) din mai-iunie. Sigur că ar fi un rezultat remarcabil, la fel de bun cu acela de la ediția precedentă, când România a câștigat grupa cu Croația, Anglia și Franța. Dar numai atât vrem? Doar cifre? Altceva nu ne mai interesează?
Să vedem ce mai fac foștii noștri învinși din 2001!. Fundașul Van Bissaka, autorul unei greșeli epocale atunci, contra noastră, e titular la Manchester United. Phil Foden e titular la Manchester City și se pregătește să devină campion al Angliei. Mount și Abraham sunt sau au fost titulari la Chelsea și să nu uităm că în toamnă, până să se accidenteze, Abraham l-a cam ținut pe tușă la londonezi pe campionul mondial Olivier Giroud. Ai noștri? Cel mai sus e Ianis Hagi, titular la Rangers. Urmează Man, cu transferul spectaculos la Parma. Să zicem că la un nivel acceptabil ar fi și Cicâldău, decisiv pentru Craiova. Poate și Nedelcearu, devenit pilon al primei reprezentative Ceilalți, fie au stagnat, fie au regresat. Pentru Pușcaș ni se pare cam puțin liga a doua engleză. Ionuț Radu nu apără. Florin Ștefan a devenit om de pluton la Sepsi. Manea e rezervă la CFR. Tudor Băluță s-a pierdut printre accidentări, Florinel Coman pare fără GPS pe autostradă, iar Ivan face tumbe cam rare la Craiova. Rezultatul comparației e evident. Ajutați de un mediu înconjurător favorabil, englezii au crescut enorm. Noi, în ciuda entuziasmului de atunci, de la Seravalle, Cesena și Bologna, am cam bătut pasul pe loc.
De câteva zile, alături de echipa pregătită de Adrian Mutu a apărut un slogan publicitar care sintetizează excelent speranțele noastre. ”Să creștem frumos!” spune acel slogan. Adică, indiferent de ce se va întâmpla zilele următoare în Ungaria, dacă peste doi ani vom recurge la o nouă comparație, să zicem între noi și olandezi, datele să nu ne fi atât de defavorabile precum sunt cele de-acum raportate la 2019. Să creștem frumos! Asta trebuie să avem în vedere. Rezultatele de la U21 pot fi un pretext, nu însă și un argument destul de puternic.