Simona Halep a fost de două ori numărul unu în WTA, menținând o evoluție constantă timp de opt ani. Mai mult, este a zecea din istoria tenisului pentru longevitatea ca lider de circuit (64 de săptămâni). Performanța a venit după ani de muncă, ani în care părinții o certau pentru o problemă care vine din copilărie.
Simo este cea mai bună jucătoare de tenis din istoria României, dar acest titlu a fost căpătat cu multă muncă. Majoritatea oamenilor care o privesc pe Halep și îi conștientizează munca fizică, dar cel mai probabil nu o iau în calcul și pe cea psihică. Jucătoarea de tenis s-a confruntat încă de mică cu diferența de mentalitate dintre România și America.
Vine din copilărie, pentru că trăiesc pe lângă australieni și nu au nicio treabă cu astfel de lucruri. Nici americanii, ei de când se nasc sunt cei mai buni, cei mai frumoși, ei fac cel mai bine orice, asta le spun părinții și le intra în cap. Eu am câștigat odată o finală împotriva lui Madison Keys, 7-6, 6-3 și am fost șocată: când a ieșit de pe teren, râdea, se distra, glumea. Am rămas perplexa.
Eu dacă aș fi pierdut acel meci – o finală de turneu mare, la scor strâns – trei zile eram în depresie, plângeam, mi se părea că totul se sfârșește. Ține de educație, de cultură. Eu am avut noroc, n-am fost certată de părinți când pierdeam, dar am fost certată când aveam emoții; eram super-stresată, mă consumam aiurea și îmi spuneau că nu trebuie, că nu fac bine.”, a povestit Simo în podcast0ul „500 de apropo-uri” a lui Andi Moisescu.
„Monstrul” cu care s-a confruntat Simona a fost stresul, stresul artificial pe care și-l provoca singură. Cu toate că fanii i-au fost mereu alături, sportiva își crea o auto-presiune fără să-și dea seama.
Ea a mai mărturisit că îi este teamă înainte de meci și că primul tur e cel mai greu, dar că odată ajunsă pe teren totul se schimbă.
Întotdeauna primul tur e cel mai greu din turneu, pentru mine. Ai așteptări de la tine, e totul mental, o teamă artificială pe care o ai înainte de meci, dar odată ce ai intrat pe teren, te simți stăpână pe situație și știi de ce ești în stare să faci. La început eram stresată, dar eu îmi puneam acest stres; publicul mereu a fost foarte călduros cu mine, oriunde am jucat, tot timpul m-au aplaudat, m-au susținut, dar eu singură îmi făceam fel și fel de scenarii în cap. Era, în prima fază și dorința de a dovedi și de a demonstra că așteptările mari nu sunt degeaba. Voiam să nu dezamăgesc. Toată lumea vorbește despre tine: ‘ești bună, ai rezultate, acum sa vedem ce-o să faci în următorul turneu!’ Iar asta iți creează o auto-presiune, fără să iți dai seama,” a declarat Simona.