EXCLUSIV. Interviu de colecție cu Sergiu Hanca, românul căpitan la cel mai vechi club din Polonia! Cum a cântat la trompetă în turnul catedralei, de ce Dinamo trebuie să o ia de la zero și marele anunț: “100% devin antrenor!”

Slovacia, Cehia, Ucraina, Croația, Portugalia, Georgia, Danemarca, Bosnia-Herțegovina, Kosovo, Olanda, Brazilia, Germania. Nu e o hartă turistică haotică, doar lista parțială a naționalităților din lotul Cracoviei. Echipa fondată în 1906 și iubită de Papa Ioan Paul al II-lea unde tricolorul Sergiu Hanca e căpitan. 

La 29 de ani, românul dezvăluie într-un interviu special pentru Playsport diferențele concrete, uriașe, dintre fotbalul nostru și cel polonez dar și prejudecățile față de români pe care a început să le schimbe. Apoi, cum a visat cu ochii deschiși să joace pentru Dinamo, ce l-a durut cel mai tare în “Ștefan cel Mare”, detaliile relației lui cu naționala și de ce vrea să se stabilească în Dubai. 

Pentru ca în final să împărtășească din notițele lui secrete, strânse în caietele pe care le pregătește pentru cariera pe care azi o anunță în premieră!

A învățat limba și pentru juniorii polonezi!

Sergiu, cum ai ajuns să porți banderola la Cracovia? 

Jucătorul important din Superligă care a refuzat transferul carierei: ”Am avut o ofertă. Nu regret”

Lui Sergiu Hanca îi pare rău că nu a colaborat cu Giovanni Becali: ”E regretul…

Când am ajuns în Polonia eram doar un jucător oarecare venit din altă țară. Trebuia să demonstrez pe teren totul, de la zero. Și în paralel cu asta am arătat respect tuturor: colegi, fani, oameni din club. La rândul lor, mi-au oferit respect. Am început să simt din partea antrenorului că m-ar putea pune căpitan, pentru că aveam mereu discuții, chiar lucruri personale vorbeam, simțeam că poate veni momentul. Și totul s-a întâmplat firesc! Ulterior chiar mă amuzam cu antrenorul, mi-a mărturisit că la început credea că sunt arogant, pentru că vorbeam foarte puțin. Dar eu eram doar rușinos. Așa sunt eu la început, până cunosc omul.

Cum gestionezi un asemenea vestiar cu atâtea naționalități? Există un grup al stranierilor și unul al jucătorilor polonezi? 

Îți spun foarte sincer că e mai simplu decât crezi. Tocmai pentru că sunt multe naționalități, se vorbește mult limba engleză. Eu am învățat și limba de aici pentru că în lot au fost mereu mulți tineri polonezi, așa că pentru încrederea lor am considerat că e important. Să îi pot ajuta să se simtă confortabil. În general facem toate activitățile împreună, asta e esențial. Doar în oraș, în timpul liber, mai ieșim în grupuri mici. Uite, eu ies cu Cornel Râpă, cu Riva (Rivaldinho) cu care am fost coleg la Dinamo, cu Loshaj care a jucat în Liga 1, dar și cu portughezul Rocha, spaniolul-german Alvarez, olandezul Pele… Mai fac mișto de Riva, îi spun mereu că băiatul lui e român de fapt, că a fost conceput în România ?

Vom juca împotriva Bosniei-Herțegovina în Liga Națiunilor din acest an. Ai apucat să discuți cu coechipierul Sadikovici pe tema asta? El a debutat vara trecută la naționala lor.

Păi după tragerea la sorți, tot îl auzeam “Rumunija, Rumunija” pe-acolo, dar l-am oprit repede: “Eu stau liniștit, că dacă ești tu convocat, câștigăm sigur!” Am râs amândoi și apoi, firește, că ne dorim fiecare să fim pe teren atunci.

“Voi, românii, cu caterinca, vă credeți Messi după 3 goluri înscrise! Azi caută jucătorii români”

Ai simțit că s-a schimbat, prin faptul că ești căpitan la Cracovia, prin evoluțiile tale, și percepția asupra românilor sau asupra fotbalului românesc?

Eu cred că n-am făcut eu singur soare acolo unde era întuneric! Cred că împreună cu Cornel Râpă am modificat o percepție greșită. Adevărul e că la început nu eram priviți noi, românii, așa bine precum cehii sau slovacii, spre exemplu. Erau oameni care ne spunea că noi suntem doar cu caterinca, ne place vrăjeala, suntem leneși, ne credem Messi după 3 goluri marcate… Azi, aceiași oameni, ne respectă și recunosc pe față că s-au înșelat! Uite, Rakow îi vrea pe Sorescu și Racovițan (n.red. la ora interviului, Sorescu nu se transferase în Polonia). Antrenorul nostru mereu mă întreabă de jucători români. Deci, s-au schimbat clar percepțiile. Da, poate noi românii suntem mai răsfățați, dar doar atât, nimic mai rău de asta. Noi dăm 10 goluri și ne gândim doar la transfer. Polonezii, după ce dau 10 goluri, primul lucru se gândesc la cum să mai dea încă 10!

Cât și cum te-a ajutat prezența în lot a lui Cornel Râpă? El era din vara lui 2018 la club, tu ai ajuns în iarna lui 2019. El știa bine fotbalul polonez, jucase 2016-2018 la Pogon Szczecin…

A contat mult, uite, încă de când am aflat de interesul Cracoviei pentru mine am fost în contact cu el. M-a sunat antrenorul echipei, mi-a spus personal că mă dorește, apoi l-am sunat eu pe Cornel! Și mesajul lui a fost esențial: “Fă pasul ăsta că nu vei regreta! Nu o să fie ușor, lumea nu știe multe despre fotbalul polonez, dar e un campionat tare, iar la club avem stabilitate”. Când am ajuns eu poate că nu erau condiții de pregătire de vis, dar uite că anul trecut am inaugurat o bază de 10 milioane de euro lângă Cracovia, incredibilă! Iar campionatul exportă jucători spre Bundesliga, spre Premier League, fotbaliști pe care se plătesc zeci de milioane de euro… Ce să mai zici?! Brighton plătește 11 milioane euro pe Kozlowski de 18 ani, Wolfsburg dă acum 10 milioane pe Kaminski de 18 ani… La noi se întâmplă rar așa ceva, aici e constant.

Polonia: 10 milioane de euro campioana, banii din drepturi TV după audiențe

Cam mari diferențele între fotbalul nostru și cel polonez… 

Păi dacă sunt între 8 și 10 milioane de euro pe care îi încasează doar campioana în Polonia?!

Normal că sumele uriașe încasate din transferuri oferă stabilitate și nu mai ajungi nici în situația în care Snagovul, Bihorul și Tg. Mureșul, toate echipele unde ai jucat tu înainte de Dinamo, să nu mai existe…

Păi îți ofer un exemplu super relevant! Academica Clinceni a fost în play-off anul trecut. Acum, e la retrogradare. Și au probleme mari cu banii. În Polonia, sezonul trecut, Warta Poznan a terminat pe 5, aproape de cupele europene. Acum, e la retrogradare. Dar jucătorii sunt în continuare plătiți la zi! Investițiile clubului sunt aceleași! Ba chiar vor să crească plafonul salarial pentru a redresa situația din clasament! Am un fost coleg care e la Warta și îmi povestea cum președintele le-a spus direct, fără nervi: “Băieți, faceți și voi tot ce puteți ca să nu retrogradăm! Și noi facem totul pentru asta! Dar, dacă nu vom reuși, retrogradăm și începem altă luptă, să revenim în prima ligă!”

E foarte frumos, dar trebuie să ai banii ca să susții această abordare! De unde să îi ai?

Marea greșeală la noi e dependența de banii din drepturile TV pentru Liga 1. Trebuie să ai un sponsor puternic în spate, asta trebuie să fie prioritatea strategiei tale! În Polonia, fiecare club are un sponsor uriaș, noi avem o companie IT cu impact european. Apoi, pe lângă sponsorul principal, alți sponsori secundari care acoperă cantonamente, transport, alte activități ale clubului. Din banii din drepturile TV, echipele din Polonia plătesc doar bonusuri de performanță și fac transferuri! Iar sumele se distribuie cluburilor funcție de audiențele TV! De aceea și recomand oricărui jucător român, îmi asum asta!, să accepte să joace în Polonia dacă are ofertă!

“Sergiu, sus în turnul catedralei! Și cântă la trompetă, că e oră fixă!”

KS Cracovia e un club de poveste, atât prin prisma istoriei, cât poate mai ales prin pasiunea fanilor. Care e întâmplarea nr. 1 pe care ai trăit-o cu suporterii polonezi?

Chiar nu cred că poate fi uitată! E senzațională! S-a petrecut după ce am avut derby-ul cu Wisla Cracovia. Am marcat eu și am câștigat, și în deplasare! A doua zi, mă sună un reprezentant al galeriei și mă roagă să ne întâlnim. Să vin împreună cu soția, iar ca punct de întâlnire a ales neapărat catedrala din oraș. Habar nu aveam despre ce e vorba. Am ajuns acolo și deja am rămas impresionați. Preotul era alături de fani, i-au oferit flori soției, a fost emoționant. Doar că… nu știam tradiția lor! Cine marchează în derby-ul câștigat trebuia să urce în turnul catedralei. Iar la oră fixă, când în mod normal se deschide fereastra din turn și iese un tip care cântă din trompetă, trebuie să îi iau eu locul!

La trompetă?!

Da, da! M-am cam îngălbenit, că eu am frică de înălțime! Dar n-aveam ce sa făc… Mă simțeam și onorat, și puțin temător. Mi-am luat inima în dinți, am urcat la oră fixă în turn, am cântat din trompetă, a fost senzațional, fanii în delir!

“Ah, dacă aș călca și eu pe gazonul lui Dinamo! Eu n-am fost dinamovist vopsit!”

Împlinești zilele acestea trei ani în fotbalul din străinătate. Iar în aprilie vei împlini și tu 30 de ani. Privind retrospectiv, ar fi fost altfel traseul tău ulterior dacă plecai mai devreme din fotbalul românesc? Sau crezi că toate sunt menite să se întâmple când trebuie?

Eu sunt un tip credincios. Cred în Dumnezeu. Și sunt convins că toate se întâmplă când trebuie să se întâmple. Câteodată, noi oamenii nu avem răbdarea necesară. Vrem acum, vrem repede. Nu avem încredere în planul Domnului. E adevărat, împlinesc 30 de ani, dar eu mă simt extraordinar și chiar e doar un număr pentru mine! Modul meu de viață mă va face să joc mult fotbal. Și dacă aveam 20 sau 40 de ani acum, nu simțeam asta. Sunt mândru de ce reușesc să realizez în fiecare zi în fotbal. Poate dacă plecam de tânăr din România, lucrurile nu ajungeau așa bune ca acum. Am mai avut oferte din străinătate când eram la Dinamo, dar nu a fost să fie. Mă bucur doar că am putut pleca la limită, ca să zic așa, de la Dinamo. 

Ca vârstă, la limită?

Nu, mă gândesc la faptul că am fost printre ultimii ori poate chiar ultimul care a plecat înainte să înceapă haosul la Dinamo. A fost cam ultimul tren pe care îl puteam lua ca să pot progresa, să descopăr fotbalul pe mai departe și să nu rămân prins în nebunia care a început la Dinamo…

Facem ce facem și ajungem tot la Dinamo. 

Păi nu avem cum! Gabi, eu chiar am visat cu ochii deschiși să joc la Dinamo! Eu treceam prin București, pe lângă stadion, și-mi spuneam în minte: “Ah, dacă aș călca și eu pe gazonul ăsta, dacă aș juca măcar un meci în viață pentru Dinamo!” Eu nu am fost dinamovist “vopsit”! Mergeam la meciuri, în galerie, trup și suflet… Să știi că de-aceea am și făcut treabă bună la Dinamo și am ajuns și la națională în acel moment! Pentru că am dat tot ce aveam mai bun ca să trăiesc visul ăsta și să fac ceva pentru Dinamo.

“Dinamo e un suflet la terapie intensivă. Mai o gură de oxigen, apoi iar la aparate…”

Care a fost cel mai frumos și apoi cel mai amar moment, trăite la Dinamo?

Cel mai frumos a fost când am ridicat Cupa Ligii deasupra capului, pentru că am simțit că mi s-a îndeplinit visul de care îți spuneam. Chiar dacă era doar Cupa Ligii, câștigam un trofeu cu Dinamo și asta era totul pentru mine! Iar cel mai trist e cel de la Giurgiu, înainte de plecare, când câțiva fani s-au luat de soția mea… M-a durut enorm atunci! Puteam să fiu înjurat, scuipat, lovit, dar nu familia mea, nu soția! Când Andreea e omul care m-a împins să fac atâtea lucruri bune, m-a convins să fac lucruri de gura ei și ulterior s-au dovedit esențiale pentru viitorul meu… Am fost dezamăgit după faza de la Giurgiu, nici măcar nervos, pur și simplu nu mi se părea real! Dar în anii care au trecut am reevaluat totul și am înțeles că nu am de ce să port ranchiună. Au fost nervii oamenilor. Și am iertat.

Ce simți că se va întâmpla cu Dinamo?

De doi ani e tot un chin. Dinamo e un suflet la terapie intensivă. Mai ia o gură de oxigen, își revine puțin, mâine afli că e iar băgat la aparate… Și tot așa… N-ai cum să trăiești așa! Ideal știm toți ce-ar trebui să fie, să apară un investitor, o minune, dar ce faci dacă idealul nu se întâmplă? Că nu poți aștepta și trăi așa. Mai bine se pune punct și se ia totul de la zero. Nu e o rușine! Rapid a făcut-o și uite că merge bine. 

De ce n-a fost mai des la națională. Și de ce crede că e firesc.

La echipa națională ai debutat în 2017, prezențe constante cu Daum selecționer, apoi un singur meci bifat, abia în 2020, cu Mirel Rădoi. Ce așteptări ai în zona asta pentru 2022?

Eu sunt de părere că la națională trebuie să vină doar jucătorii în formă maximă la club. Criteriul numărul 1! Când am fost în cel mai bun moment de la Dinamo, în 2017, meritam și am fost convocat, am jucat. Aveam jucători extraordinari la Dinamo în jurul meu, așa am performat și eu. Apoi, la Dinamo au început rezultate slabe, nu ne-am regăsit după plecarea lui Cosmin Contra. Cum să convoci un jucător de la o echipă slab clasată, care nu e în formă? Valoarea individuală rămâne, dar forma ta e forma echipei. Și e firesc să fie așa. În 2020, aveam un sezon extraordinar cu Cracovia, normal că Mirel Rădoi m-a chemat și am jucat. Dar a urmat un sezon început de noi cu o depunctare, cu multe cazuri de COVID, ne-am bătut la retrogradare. Cum să mă cheme iar? Știa valoarea mea, dar nu e suficient. Forma e esențială!

E o perspectivă foarte onestă pe care o ai, tranșantă. Așadar, să te așteptăm la națională în 2022, cu noul selecționer? ?

Acum cred că sunt într-un moment foarte bun. Și lucrurile vor merge și mai bine, la Cracovia, pentru echipă și pentru mine. Așa că simt că voi fi prezent la națională dacă trendul se menține. Normal, contează ce direcție va avea și naționala acum, cu noul selecționer. Pentru că eu cred că parcurgem o perioadă de tranziție, așa cum cred mulți, dar e una în care sunt multe lucruri pozitive. Mi-aș dori enorm să continuăm construcția lui Mirel Rădoi, cu tineri mulți și jucători experimentați alături. Aș vream să lucrăm cu optimism și cu energie pozitivă, să fim și înconjurați de lucrurile astea. E o direcție pe care am simțit-o, din interior, bună. Și nu avem de ce să distrugem. 

Dubai pentru copii și investiții în zona digitală

Te-ai gândit să te stabilești în Polonia?

La momentul acesta, eu și Andreea am vrea să ne stabilim într-o zonă cu climă caldă după ce voi pune ghetele în cui. Și am vrea să trăim la Dubai, dacă e să mă întrebi acum. E locul care ar oferi siguranța copiilor, nu sunt anturaje, droguri… Știu că nu poți controla viața unui copil, nici nu trebuie să o faci, să decizi în locul său, dar dacă poți să le oferi un mediu bun, cu școli impecabile și siguranță socială, trebuie să o faci!

Pentru că te știu foarte organizat, exemplar chiar!, în ce te-ai gândit să investești banii câștigați din fotbal?

Eu și soția avem o viziune foarte deschisă așa că și planurile noastre de investiții sunt variate. Ne uităm spre digitalizare, spre exemplu, dar nu ignorăm nici zona de real estate, care nu moare niciodată, cum se spune. 

Și, gata cu fotbalul după cariera de jucător?

Nu. Uite, chiar am luat o decizie importantă. Înainte îi spuneam Andreei că voi termina cu fotbalul, ne apucăm de altele după ce mă retrag. Dar acum știu că 100% voi fi antrenor!

Bun venit în lumea secretă a antrenorului Sergiu Hanca, vorbitor de 5 limbi!

Păi de unde schimbarea asta?

Poate o să râzi, dar sunt ferm convins de direcția asta pentru că am stat și am adunat în minte toate lucrurile pe care mi le-aș fi dorit eu ca jucător și nu le-am avut. În pregătire, la antrenamente, în viața mea de sportiv. Și am zis că dacă tot am ajuns în punctul în care știu ce mi-a lipsit și pot să aduc eu în formarea altora, de ce să nu fac asta? Știu și pot să ofer ce am simțit că mi-a lipsit mie. Și pot să fac jucătorii să fie mai buni decât sunt. Așa că… sigur voi fi pe bancă! Vorbesc cinci limbi, mă va ajuta și asta mult. Engleza, franceza, polona, spaniola, româna… Mă descurc și în italiană! Deja am caiete pline cu notițe, idei și exemple din toate lucrurile frumoase lucrate cu antrenorii de până acum. 

Iar cu lucrurile urâte?

Pe acelea le notez în minte ca să-mi întăresc și mai tare decizia de a antrena! Hahaha!

Păi hai să încheiem cu asta! Dezvăluie măcar o parte din lucrurile pe care le-ai învățat tu, utile, de la antrenorii tăi!

N-avem cum, chiar n-avem cum! Pentru că am avut prea mulți antrenori în țară, sincer! Ne-ar trebui o carte pentru asta! 

Măcar câteva dintre notițe tot trebuie să scoatem la lumină…

Uite, de la Rednic am învățat lecția echipei care se apără în totalitate și atacă în totalitatea ei. De la Contra am agresivitatea și prezența constantă în joc, dictarea ritmului. La Reghecampf, pregătirea uluitoare! Pentru noi meciul parcă începea în minutul 60! Apoi, la Sabău, spre exemplu, centrările! Eu știam să centrez, dar nu centram unde voiam eu. El m-a învățat! Eram tânăr, percepeam altfel mesajele și simțeam că mă terorizează uneori, dar acum așa recunoscător îi sunt, că a vrut maximum de la jucători și nu s-a mulțumit cu jumătăți de măsură… De la Andone, organizarea defensivă pe minge lungă. De la Daum, mentalitatea. De la Rădoi – gestionarea uluitoare a grupului, relația antrenor-jucător, felul de a transmite lucruri, astfel încât tot grupul, indiferent de individualități, să-și asume același mesaj primit. Fantastic! Dar hai să ne oprim aici. Că nu m-am retras încă! În 2022 ridicăm nivelul la Cracovia și revin la națională! Vedem peste mai mulți ani cum se pun astea în practică la antrenorul Hanca ?

Doar AȘA nu vei fi dat afara de la locul de muncă! Asta te scapă...

Anunț oficial de la PPC România. Cât vor plăti clienții acum pentru energia electrică