Cineva să fluiere ofsaid! Am uitat jucătorii!

Gabriel Berceanu / 23.11.2021, 12:20
Cineva să fluiere ofsaid! Am uitat jucătorii!

Când vorbim de lucruri mari și ele devin măcar pentru o vreme subiectul principal, ne place mereu să ieșim din concretețe spre sobrietate stearpă cu pași de ministru căpătuit fără să se aștepte. Echipa națională, căci despre ea e vorba, cum altfel, ne ține sătui pe finalul de an în care n-avem echipe în cupe europene iar Liga 1 mustește de nimic.

Cine? Când? Cum? Șanse, analize, opțiuni, liste. Dar înainte de a fi “naționala lui Burleanu” precum o propovăduiesc agitatorii fotbalului, înainte de a fi “echipa tuturor românilor”, cum o propagă registrul afectiv instrumentat la nevoie al intereselor vopsite cu sirop, am senzația că uităm CINE e echipa națională.

Da, o administrează FRF. Da, e a românilor, dintotdeauna. Dar naționala înseamnă, înainte de toate, jucătorii.

E frumos să umpli spațiul cu criterii și să dezbați dacă merită sau nu un proiect. Dar principalul criteriu în alegerea selecționerului, dacă vrem să fim fericiți, îl reprezintă… jucătorii pe care îi avem!

Cine omite o “comite”

Câteva zeci de nume de fotbaliști, asta înseamnă naționala azi și acum. Așa cum sunt ei, aceștia sunt și gata! Iar ei ar vrea să continue cu un fotbal cât mai aproape de cel propus de Mirel Rădoi, dacă nu se poate cu Mirel Rădoi. De ce contează ce vor ei, dincolo de faptul că ei joacă, până la urmă?

Pentru că la Slavia Praga, Sassuolo, Galatasaray sau Rangers, săptămâna de săptămână, ei NU joacă la ciupeală. Nici Craiova, nici FCSB nu joacă la ciupeală. Ei nu sunt antrenați, pregătiți, setați în acest moment pentru “stat cu fundul în poartă și vedem ce iese în față”. De aceea se simt confortabil cu modul de lucru al ultimei campanii. Ar fi fost minunat să se și califice la baraj, măcar, dacă tot se simțeau confortabil, corect! Dar atât am putut acum. Noi acum discutăm ce selecționer vine, ce facem de mâine, până la urmă.

A omite fotbaliștii în toată această amplă risipire de energie pe tema noului selecționer are toate șansele să devină motivul nefericirilor din 2022 centenar pentru națională și de mai departe.

Nu mă pricep dacă o schimbare de viziune tehnică la nivelul naționalei ar fi mai productivă, chiar peste opțiunea fotbaliștilor. Dar asumarea ei înseamnă clar asumarea încă unei perioade de cel puțin un an-doi în care calificarea pe undeva trebuie scoasă automat din orice discuție. Asta ar trebui să ne dăm seama înainte să ne dăm duhul prin speculații și procentaje captivante.

Înapoi la cei ce joacă

Nu mai suntem, cu fotbalul nostru, în epoci în care să ne permitem ca un nou selecționer să vină cu opțiunile lui la națională legate de jucători. Cândva, Răzvan Lucescu schimba garda și propunea o serie de alți fotbaliști pentru România, la startul mandatului său. Și alte exemple găsim oricând. Acum, nu avem alții!

Acum, nu. Aceste câteva zeci de nume sunt toate, să ne asumăm și asta. Avem pe stânga Bancu și Toșca, trebuie să crească poate Țicu, de-aceea s-a și optat pentru Camora. Nu va veni un selecționer nou cu fundaș stânga la purtător, în buzunarul stâng, și cu un vârf de careu care să marcheze săptămânal, de care noi n-am știut până acum, în buzunarul drept.

Tocmai de aceea, încă o dată: pentru că ne place să ieșim în afara jocului cu dezbaterile, dacă într-adevăr vrem “să iasă bine” cu naționala, să fluiere cineva ofsaid! Am uitat jucătorii!

Dacă e și “naționala lui Burleanu”, atunci sunt și jucătorii lui Burleanu. Dacă e naționala tuturor românilor, atunci sunt jucătorii noștri, buni, răi, de perspectivă, enervanți, cum vreți fiecare.

Nu s-a văzut prea des echipă să meargă bine fără legătura asta dintre ei și antrenor. Și vă mărturisesc faptul că la națională, atunci când au fost rezultate, a existat mereu! Uite, cel cu care s-a pornit ultima calificare, Pițurcă cel obtuz și mat din exterior, știa să își apropie și să își apere uluitor cei mai mulți dintre tricolori.

Dacă fericirea noastră prin națională depinde, până la urmă, de ce fac în 90 de minute Marin, Hagi, Chiricheș sau Alibec, să nu credeți că nu depinde destul de mult, tot de ei, și acum!
Ofsaid!