Exclusiv. Drama portarului convocat la națională de Mirel Rădoi: „Au vrut să îmi termine fiul definitiv! Când a venit din Italia au zis că nu mai e bun de nimic”

Drama portarului convocat la națională de Mirel Rădoi: „Au vrut să îmi termine fiul definitiv! Când a venit din Italia au zis că nu mai e bun de nimic”. E o poveste teribilă spusă de omul care a asistat la toate episoadele pe care le veți afla din materialul exclusiv care urmează.

Drama portarului convocat la națională de Mirel Rădoi

A fost fotbalist în liga a-III-a, apoi arbitru în Liga 1, iar acum pregătește viitori fotbaliști de bază ai României. Mai exact, este antrenor al unei grupe de copii de la FCSB Academy. Cea mai important slujbă a lui Ispas Cojocaru este, însă, cea de tată. Fostul arbitru este mândru nevoie mare de fiul său, Valentin, portarul echipei Viitorul Constanța și tânărul care are toate șansele să prindă un post de titular la echipa națională, în campania de calificare la Campionatul Mondial din Quatar (campanie ce se desfăsoară în perioada martie-noiembrie 2021).

La numai câteva ore după meciul dintre Viitorul și FCSB, încheiat la egalitate, 2-2, Ispas Cojocaru a acceptat să răspundă întrebărilor reporterului playsport.ro și a vorbit deschis despre planurile de viitor ale fiului său, despre naționala lui Mirel Rădoi, dar și despre modalitatea șocantă prin care anumiti oameni din fotbal au încercat să saboteze cariera unuia dintre cei mai promițători portari români ai momentului.

Convocarea la națională, cea mai mare bucurie

Dumneavoastră sunteți antrenor la FCSB, fiul dumneavoastră joacă la Viitorul. Cum ați trait meciul de aseară? (FCSB-Viitorul, scor 2-2)

Valentin Cojocaru, terifiat de ce se întâmplă în Ucraina. “Am stat în buncăr o jumătate…

Cu emoții uriașe, bineînțeles. Fiecare minut se scurge într-o oră, așa simt. Știam că FCSB are jucători care fac foarte bine faza de atac și mă gândeam că o să fie greu. Valentin mi-a spus să stau liniștit că el și echipa sunt într-o formă foarte bună. Până la urmă, rezultatul a fost unul echitabil, iar fiul meu a avut o evoluție bună.

Fiul dumneavoastră a fost convocat la naționala mare de către Mirel Rădoi. Ce înseamnă pentru dumneavoastră, ca părinte, această selecție?

Îndeplinirea unui vis. Eu trăiesc la intensitate uriașă orice pas pe care fiul meu îl face în carieră. Până acum a fost o singură dată la echipa națională, în mandatul lui Daum. A venit mai apoi convocarea actului selecționer, iar Valentin a fost atât de fericit că Mirel Rădoi îl ia în calcul. Din păcate, nu s-a putut prezenta pentru că a avut ghinionul să fie testat pozitiv cu coronavirus. Revenind la convocarea lui Daum, îmi amintesc cum trompetele de serviciu au ieșit la TV și se întrebau ce caută fiul meu la echipa națională. Vreau să le aduc aminte acestor oameni că fiul meu a fost titular la toate loturile naționale de juniori, inclusiv la cel de tineret. A jucat cu FCSB în Youth League și Champions League, a fost portarul titular al sezonului respectiv.

Crede în potențialul fiului său

Postul de portar titular la echipa națională a rămas liber după retragerea lui Ciprian Tătărușanu. Credeți că Valentin are calitățile necesare pentru acest post? Se poate “lupta” cu Ionuț Radu sau Bălgrădean?

Fiul meu are calități, indiscutabil. Și nu o spun pentru ca este copilul meu. Dar trebuie să le arate pe teren pentru a-l convinge pe Mirel că merită să facă parte din lotul echipei naționale, iar Valentin este conștient de acest lucru, știe că trebuie să muncească mult.  Eu zic că experiență în meciuri internaționale are, dorința de a juca vă asigur că are, iar la echipa națională vii cu sufletul pentru țara ta, pentru nimic altceva. Asta simte și el. Mândrie și responsabilitate. Fiecare dintre cei menționați de dumneavoastră mai sus, înclusiv fiul meu, nu pot fi comparați cu Tătărușanu. Ei trebuie să demonstreze ceva ce Ciprian a demonstrat deja: că sunt capabili să lase o moștenire fotbalistică în urma lor.

Cum vă ajutați fiul să treacă peste înfrângeri?

De 4-5 ani nu mă mai implic în cariera lui. După victorii sau înfrângeri, antrenorii și staff-ul tehnic se ocupă de el. Dar Valentin este puternic psihic, îi dă înainte orice ar fi. Acum eu sunt cel care are de învățat de la el. Fiul meu este cel care mă sfătuiește.

Cum a ajuns Valentin Cojocaru portar

Cum a ajuns Valentin portar? De ce portar și nu atacant, de exemplu?

Să fie portar a fost alegerea lui. Eu, sincer, mi-am dorit să fie jucător de teren. Am tras de el vreo doi ani, dar până la urmă l-am lăsat să o ia pe drumul lui. Fiecare avem propriul destin. De mic mă punea să îi arunc prin casă mingi de tenis de camp pe care să le prindă. Când ateriza el pe parchet, efectiv mă durea pe mine corpul. Valentin se ridica și spunea: ”Nu am tata nimic, gata, mai aruncă”. Îmi aduc aminte că în camera lui avea un televizor care stătea pe o măsuță.

El arunca o minge din cauciuc pe peretele din spatele televizorului si o prindea înapoi cu aceeași mână. În același timp se uita și la desene. Am încercat și eu, dar nu mi-a ieșit. Nici acum nu înțeleg cum Dumnezeu prindea mingea aia fără să se uite la ea măcar o clipă. După vârsta de 19 ani a fost împiedicat să progreseze. Da, în mod intenționat, cu rea credință. În fotbal sunt multe interese, iar Valentin a decis să meargă înainte de unul singur. Din cauza asta a avut mult de pătimit.

Din acel moment, patronul a primit doar informații eronate despre el. În același timp, la TV, veșnicele trompete de serviciu spuneau “iarăși a greșit Cojocaru”, iar el nici nu jucase. Atunci când Valentin s-a întors din Italia, un fost mare portar spunea “Cojocaru e terminat”. Ei bine, uite că nu a fost chiar așa. Știu foarte multe lucruri, încerc să mă abțin. Au trimis italienilor poze indecente cu femei goale care urmau sa ajungă în paturile lor dacă nu il bagau să joace. Pentru un părinte este foarte greu de suportat, noi ne-am consumat enorm, chiar mai mult decât el. Valentin și-a văzut de drumul lui, nu a băgat în seamă șicanele, răutățile, piedicile.

Emoții și bucurii din plin

Care au fost cele mai puternice emoții pe care le-ați trăit atunci când vine vorba de Valentin?

Sunt multe momente frumoase, nici nu aș știi să spun unul singur. Câștigarea turneului Gheorghe Ene, atunci când mama lui a lesinat de emoție. Debutul lui la Bistrița, atunci când a fost desemnat cel mai bun jucător al echipei. Emoții uriașe am avut și când Liverpool m-a anunțat că îl vor pe băiat. Mai apoi, echipa a cerut două milioane de euro, iar transferul a picat. A urmat oferta venită de la Reading pe bani mulți, refuzată, însă, de FCSB. Noi, ca părinți, suntem mândri că avem un copil pentru care calitățile umane sunt mai importante decât banii.

Dar cele mai frumoase amintiri din cariera dumneavoastră de arbitru și mai apoi antrenor?

Loredana, apariție de INFARCT din dormitor. Și-a etalat trupul sculptat în lenjerie

Poate fi cel mai frumos stadion din România! Costă doar 5 milioane de euro, dar...

Ca arbitru, eternele derby-uri aveau cea mai mare încărcătură emoțională: Steaua-Dinamo, Rapid-Dinamo și Steaua-Rapid. Nu ai cum să uiți așa ceva. Și meciurile internaționale mi-au rămas în minte și în suflet. Ca antrenor, încerc să mă pun în slujba copiilor, să îi ajut să se dezvolte și să își urmeze visul. Sunt foarte atașat de ei, iar copiii simt asta și îmi răspund cu aceeași monedă. Bucuria lor mă hrănește, parcă întineresc alături de ei.