EXCLUSIV. S-a retras cu un an înainte de Tokyo și a început un nou drum. Tiberiu Dolniceanu: „Visul meu este să cresc un campion olimpic!”

Cel mai bun sabrer din România din ultimii ani, Tiberiu Dolniceanu (33 de ani) a șocat lumea sportului în 2020 când a ales să se retragă din activitatea competițională chiar înaintea Jocurilor Olimpice de la Tokyo. Campion european și mondial și vicecampion olimpic, Tiberiu nu a rămas totuși departe de scrimă. De la începutul acestui an, Tiberiu Dolniceanu a trecut pe margine și antrenează o grupă de copii la CS Dinamo București.

Într-un interviu EXCLUSIV pentru Playsport, primul de la momentul retragerii din activitatea de sportiv, Tiberiu explică de ce s-a retras chiar înainte de Tokyo, cum a trăit momentul eliminării de la Rio, cum se simte în noua postură și care este marele său vis ca și antrenor.

Medalia cea mai dragă vine de la Zagreb

Ești campion mondial cu echipa României, campion european la individual și vicecampion olimpic cu echipa României. Pe lângă acestea ai mai cucerit multe alte medalii. Care a fost cel mai frumos succes pentru tine?
Ca și sportiv, cel mai frumos succes a fost cel realizat în concursul individual, la Campionatul European de la Zagreb, din 2013. A fost un succes la care am muncit doar eu și antrenorul meu și de aceea este atât de valoros. Pe locul doi, dacă vrei, în acest top, a fost argintul de la Jocurile Olimpice de la Londra, din 2012.

La Rio, în 2016, ai fost aproape de singura medalie care-ți lipsește din palmares. Ai terminat pe 5 la individual, după un meci în sferturi, cu Aron Szilagyi, în care arbitrul a luat o decizie controversată la 10-10. Ai fost dezamăgit de cum s-a încheiat aventura pentru tine atunci?
Da. Aveam așteptări foarte mari de la acea Olimpiadă. M-am pregătit foarte mult pentru concurs, știam deja culoarul și-mi era foarte convenabil. Aron Szilagyi era foarte bine studiat de mine și a fost mare păcat de ceea ce s-a întâmplat la mijlocul asaltului. Puteam să merg să merg eu mai departe și să cuceresc o medalie la individual la Jocurile Olimpice. Dar am trecut peste acest șoc. A fost o muncă de mai mult de patru ani care s-a șters cu buretele. Din cauza unei erori de arbitraj eu am plecat acasă fără medalia mult-dorită.

Depresia a distrus-o pe una dintre cele mai promițătoare sportive ale României. Ce s-a întâmplat…

Mirel Rădoi a dezvăluit după 6 luni coșmarul de la națională: „A fost teribil!” Adevărul…

„Aveam mai multe motive să mă las decât să rămân pe planșă! ”

La 32 de ani ai renunțat la sportul de performanță, chiar înainte de o nouă ediție de Jocuri Olimpice. De ce?
Aș spune că aveam mai multe motive să mă las decât să rămân pe planșă! După Olimpiada din 2016 am avut 3-4 antrenori la lot, nu era nimic sigur pe termen lung. Am simțit mult lipsa fostului meu antrenor, Mihai Covaliu (n.r. – actualul președinte la COSR). Și, în plus, pentru a ajunge la Tokyo aveam o singură șansă: să câștig un concurs de calificare. Era singura opțiune. Dar nu regret. În contextul actual, cu venirea pandemiei, am luat o decizie foarte bună.

Cel mai mare regret al carierei tale a fost…?
Că nu am reușit să cuceresc o medalie la Jocurile Olimpice în proba individuală. Și am fost atât de aproape la Rio…

De ceva timp ești antrenor la Dinamo. Cum e să fii acum pe margine, în postura de antrenor?
Dacă mă întreba cineva acum 3-4 ani spuneam sigur că nu voi fi niciodată antrenor pentru copii. Dar îmi place foarte, foarte mult ceea ce fac. Copiii mă respectă, știu cine sunt și ce rezultate am obținut, au încredere în mine. Nu este totuși ușor pe margine. Eu gândesc într-un fel, iar copiii o fac în felul lor. Dar ușor-ușor ne vom adapta și sunt sigur că vom face treabă bună împreună.

Vrea să crească un campion olimpic

Tu ai început scrima la 13 ani. La ce vârstă e indicat să vină un copil la scrimă?
Eu cred că vârsta optimă este între 8 și 10 ani.

De ce ar veni un copil în ziua de azi să facă scrimă?
Atâta timp cât nu se merge fizic la școală, deci automat nu se face nici sport, copiii stau doar cu ochii în laptop și tabletă. Eu cred că e nevoie de mișcare mai ales pentru cei mici, care sunt foarte activi, au multă energie. Nu e important să vină neapărat la scrimă. Important pentru sănătatea lor este să facă sport, indiferent de disciplină.

Ce calități trebuie să aibe un copil pentru a reuși în acest sport?
Să fie serios, ambițios, să fie motric. Restul vor veni de la sine. Dar cel mai important este să vină cu drag la fiecare antrenament.

Care este marele tău vis ca și antrenor?
Îmi doresc ca un sportiv crescut de mine să cucerească medalii la cele mai importante competiții: Europene, Mondiale și Jocurile Olimpice. Visul meu e să cresc un campion olimpic!

Adriana Bahmuțeanu, o nouă ipoteză despre moartea lui Silviu Prigoană. Asta l-a doborât. Cu ce...

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a...

Din 4 ianuarie 2021, Tiberiu Dolniceanu s-a apucat de antrenorat și pregătește grupa de începători de la CS Dinamo, alături de colegul Cristian Lupu, la arma sabie. „Îmi doresc să avem cât mai mulți copii la scrimă. E foarte important pentru copii să vină, să vadă despre ce este vorba și odată intrați în sala de scrimă îi pot asigura să le va plăcea foarte mult”, a spus Tiberiu pentru playsport.ro.