PlaySport LIVE. ”Dragonul” Radu Drăgușin se destăinuie într-un interviu-eveniment: ”Sfatul cel mai important primit de la Chiellini și Bonucci a fost să rămân cu picioarele pe pământ. Nu mi-am pus niciodată problema să renunț la naționala României. Școala a fost pe primul plan până acum”

Justin Gafiuc / 30.12.2021, 16:49

În vara lui 2018, un puști de 16 ani dădea lovitura și era recrutat de Juventus de la Regal București, într-o tranzacție intermediată de agentul Florin Manea. Suma de transfer: 260.000 de euro. În numai trei sezoane, băiatul cu frizură de samurai a ars extraordinar etapele, a avansat pe repede înainte de la trupa U17 până în prima formație a torinezilor, gustând deja din savoarea Serie A și a Ligii Campionilor.

Între timp, Radu Drăgușin, 19 ani, a obținut un contract extins cu Juve până în 2025, a împărțit vestiarul cu Cristiano, Bonucci și Chiellini, iar sezonul actual i-a adus un intermezzo la Sampdoria, unde se călește pentru revenirea în trupa torineză. Poftiți la o călătorie inedită alături de cel mai promițător jucător român, ajuns încă de la vârsta majoratului acolo unde, dintre ”tricolori”, doar Mutu a mai avut acces: în inima celui mai galonat club din Italia!

 

  •  Secretele care l-au ajutat să se integreze în vestiarul lui Juventus: ”Te autoelimini dacă nu păstrezi ștacheta sus”
  •  Explicațiile diferențelor fizice frapante dintre momentul plecării din țară și profilul său atletic de acum
  • Cum arată o zi din viața fundașului împrumutat de Juventus la Sampdoria
  •  Testul la care a ieșit number one din tot lotul lui Juventus și ce propunere de transfer interesantă i-a făcut Cristiano Ronaldo în sala de forță
  • Felul în care a îmbinat învățătura cu cariera sportivă: ”Când am ajuns la Torino, am ținut ca în primele două săptămâni să încep deja școala”
  •  Cum s-a adaptat la fanatismul tactic al Italiei și culisele relației speciale pe care a avut-o cu Andrea Pirlo, omul care l-a promovat în echipa mare a lui Juve
  • Ce note își dă singur la colecția de calități ale unui jucător și care e capitolul la care se evaluază cu nota 11!
  • Conflictul cu selecționerul Florin Bratu de la naționala U21 și explicațiile unui ”sentiment de frustrare”
  • Pe cine consideră cel mai mare sportiv al planetei all-time, la ce instrument și-ar dori să cânte și ce extravaganțe și-ar permite dacă ar ajunge multimiliardar
  • Ce spune despre fotbaliștii care afirmă că nu le plac manelele

 

– Radu, se încheie un 2021 remarcabil pentru tine, ai prins roata primei echipe la Juventus, ai confirmat la Sampdoria. Cu ce rămâi după acest an în Serie A?

– Aș începe, de fapt, cu sfârșitul lui 2020, care a coincis cu debutul la prima echipă a lui Juventus. E un moment pe care nu-l voi uita niciodată, pentru că de acolo a pornit această călătorie a mea prin fotbalul mare. De atunci am început să fiu folosit mai des, să înțeleg cum stau lucrurile și cum trebuie să te comporți într-un vestiar sau la antrenamente împreună cu mari campioni. Per total, aș trece într-o notă pozitivă acest 2021. Vreau însă să mă dezvolt mai departe, să progresez în fiecare zi.

– Și cum trebuie să te comporți într-o cabină plină cu vedete de prim rang?

– Ideea e că, odată ce ai înțeles unde te afli și din ce grup faci parte, trebuie să te menții la nivelul respectiv. Dacă aluneci și nu păstrezi ștacheta sus, te autoelimini. Nu-ți zice nimeni să te dai la o parte.

”Am pus pe mine un plus de cinci kilograme de masă musculară”

– Care ar fi diferențele majore între ceea ce trăiești în fotbalul italian și ce știi că există acasă, în România?

– N-aș putea face o comparație, pentru că n-am jucat niciodată în România la o echipă de seniori. Dar, din câte am văzut și am mai discutat cu colegii de la națională, primul lucru în plus pe care ți-l oferă fotbalul extern la nivel de top e responsabilitatea și presiunea. Sunt două chestiuni pe care trebuie să le gestionezi cu mare atenție. Sigur, poți greși, dar e obligatoriu să te remediezi imediat și să mergi pe drumul corect.

– E o diferență frapantă la capitolul fizic între Radu Drăgușin din momentul plecării la Juve, în 2018, și cel de acum. Par două personaje din filme diferite!

– În Italia faci parte dintr-un mediu care-ți crează condițiile și-ți pune la dispoziție toate facilitățile pentru a te dezvolta la cel mai înalt nivel. Condiția fizică se numără printre priorități. Acolo am început să fac exerciții folosind propria-mi greutate, să iau proteine, suplimente. Să respect un meniu stabilit de un nutriționist. Sunt detalii care fac diferența.

– Mental, te-ai obișnuit să menții acest ritm infernal în materie de condiție fizică? Sunt mulți jucători români care capotează când se lovesc de standardele occidentale.

– Dacă nu-ți place, înseamnă că ai greșit sportul. Poate la juniori nu se simte, dar când urci la seniori ești dat foarte ușor într-o parte dacă nu ești pregătit fizic.

– E adevărat că, în cei trei ani de Italia, ai acumulat în jur de 7 kilograme de masă musculară?

– Nu chiar șapte, poate vreo cinci! Dar am pus într-adevăr multă masă musculară. M-am dezvoltat într-un mod foarte bun pentru fotbalul extern.

”Președintele lui Sporting a sunat la Cristiano să se intereseze de mine”

– Impresarul tău, Florin Manea, a dat două ponturi din casă legate de Cristiano Ronaldo: că l-ai bătut la niște teste efectuate la Juve și că îți prezentase oportunitatea de a pleca la Sporting Lisabona, unde erai dorit. Poți detalia, te rog?

– Sunt calități pe care ți le dă mama natură. E vorba despre faptul că am obținut cele mai bune rezultate din tot lotul la un test de viteză pe 40 de metri. Fiind cel mai mic din grup, colegii m-au și luat un pic la mișto, dar în sensul pozitiv, evident. Apoi, într-adevăr, în timp ce mă aflam la sala de forță cu echipa, mi-a spus că l-a sunat președintele lui Sporting Lisabona și s-a interesat de mine, știind că eram într-un moment în care trebuia să decidem dacă voi continua sau nu la Juve. I-am spus atunci că rămâne de văzut, nu știam încă ce va urma.

– Cum ai relaționat însă cu Cristiano?

– A fost un coleg pe care toată lumea îl respecta. Nu se uita niciodată de sus la noi. Puteai să-l abordezi cu orice întrebare, nu trebuia să-l aștepți să-și termine el tabieturile. Nu era deloc un tip de neatins.

”Mic dejun cu omletă, cașcaval light și lapte de soia”

– Descrii, te rog, felul în care arată o zi de-a ta în postura de jucător de Serie A?

– La Sampdoria, avem antrenament de obicei dimineață, la 10:15 sunt prezent în baza de pregătire. Mă trezesc pe la ora 09:00, merg la baie, iau un mic dejun conform planului alimentar. O omletă cu șuncă, o felie de cașcaval light, un lapte de migdale sau de soia. Urmează apoi partea frumoasă a zilei: pregătirea. În funcție de situație, fac înainte un tratament dacă acuz vreo durere, un masaj. Lucrez și la sală pentru partea posterioară, în special însă atunci când distanța între meciuri e de o săptămână. Nu prea e timp de așa ceva când ai partide din trei în trei zile.

– După antrenament?

– Revin acasă, mă schimb și foarte rar mă odihnesc, pentru că altfel nu mai dorm seara cum trebuie. Dar organizez un program recreativ. Uneori n-am chef să ies nicăieri și prefer să mă relaxez acasă cu iubita, eventual la un film. Mergem la câte o cină la restaurant, petrec timp cu familia dacă sunt în vizită părinții sau sora.

– Cum stai cu mâncarea italiană?

– O ador. Mâncam și în țară paste și pizza, dar în Italia descoperi adevărata savoare, rețete noi, gusturi autentice.

– Obișnuiești să și gătești?

– Da. Paste, piept de pui, lucruri simple care-mi fac plăcere și se regăsesc obligatoriu în meniul personalizat.

”Nu-mi place să fiu extravagant”

– Chiellini, Bonucci, De Ligt. O concurență colosală la Juve pe zona stoperilor. Ce sfaturi ai primit de la oamenii ăștia? Sunt deschiși? Sunt aroganți?

– De la Chiellini și Bonucci ai de învățat o viață întreagă. Fotbalistic și uman. Dar dacă aș alege un sfat, ar fi acela să rămân cu picioarele pe pământ. Ceva de genul: ”E OK, ești cu noi în vestiar, dar mai e mult până să-ți pierzi capul”.

– Te consideri un tip echilibrat, capabil să înfrunte tentațiile care vin grămadă?

– Da. Nu o spun cu tentă diplomatică, dar chiar mă consider un băiat modest, nu-mi place să fiu extravagant. Iar asta se datorează și echipei mele, adică familiei, care m-a tras mereu de mânecă atunci când poate riscam să greșesc. Sunt momente în care nici nu-ți dai seama de un pericol, nu realizezi situația, așa că e bine să ai lângă tine pe cineva de încredere care, la nevoie, să-ți semnaleze că nu e OK un lucru.

– Ce mașină conduci?

– Un Audi SQ5. Un model normal. Nu e momentul să mă gândesc la o mașină ieșită din comun.

– Provii dintr-o familie de sportivi. Mama a făcut baschet, tata a fost voleibalist. Cât de mult te-a ajutat faptul că ai crescut într-un mediu de performanță?

– Sportul e în ADN-ul familiei noastre. Văzându-i pe părinții mei în timp, am putut să înțeleg mai ușor că sportul te ajută fizic, mental, psihologic. Te poți deconecta de la orice alte probleme pentru a te concentra la antrenamente, la meciuri. Mi-aduc aminte cum colindam sălile cu mama sau cu tata, iar la un turneu la Sighet, văzându-mă bine făcut, niște antrenori mă tot întrebau la ce echipă joc baschet. Eu am ales însă fotbalul, unde am ajuns grație vărului meu, Vlad Bărbulescu, la Sportul Studențesc. Am avut parte acolo și de un antrenor admirabil, Iulian Stavrică, de la care am deprins ABC-ul jocului. M-a făcut să-mi placă acest sport și să realizez repede că asta e ceea ce vreau să fac în viață. A fost scânteia către performanță.

”Clasele 10-12 le-am făcut exclusiv în italiană”

– Cu limba italiană cum te împaci?

– A fost foarte ușor, pentru că e similară românei. M-am dus la școală imediat după ce m-am mutat la Torino, am avut profesori de engleză și de italiană, am fost repartizat la un moment dat într-o clasă cu predare exclusiv în italiană. Am urmat acolo clasele a 10-a, a 11-a și a 12-a.

– Ai dat însă Bacalaureatul anul acesta în România. Iar aici interesant e că ai renunțat să mergi cu lotul național în turneul preolimpic din Spania pentru a te dedica examenului, pe care l-ai absolvit cu media 9,16. Nu mulți jucători ar fi făcut această alegere!

– Pentru mine, școala a fost pe primul loc. Din acest motiv, după transferul la Juventus, m-am înscris la cursuri în Italia încă în primele două săptămâni de la instalare. Am ținut mult să termin cu brio primele 12 clase, pentru că e păcat să tragi de tine atâția ani, să înveți, să muncești, să acumulezi, iar apoi să nu finalizezi un întreg ciclu pe care-l lași în spate. Dar, odată luat Bac-ul, mintea mea se mută prioritar spre fotbal.

– Nu continui cu o facultate?

– Ba da. M-am înscris la Sport, la fără frecvență și am opțiune de cursuri online.

”Încă de la U17 ,la Juve am înțeles ce înseamnă aici tactica”

– O știre interesantă a apărut zilele trecute, anume că un tricou al tău de la Juventus și un autograf au fost scoase la licitație pe ebay cu 36 de lire sterline.

– Uite că aud prima dată de treaba asta! Eu mă gândesc însă la licitații în care un tricou al meu să ajute într-o cauză nobilă, banii rezultați să fie de folos unei familii cu nevoi, unui copil. Încă nu m-am implicat în zona aceasta a acțiunilor caritabile, dar vreau să devin activ. E însă la mijloc o discuție mai amplă, prefer să vorbesc pe niște proiecte clare cu o echipă de profesioniști.

– Ai fost coleg de echipă la Regal București cu Octavian Popescu, mijlocașul de azi de la FCSB. Ți se pare un jucător cu potențial pentru un campionat mare al Europei?

– Am legat o prietenie frumoasă cu Tavi. Suntem în continuare în relații amicale. Am mare încredere că va reuși să se impună, să progreseze și să urce la o echipă puternică din Occident.

– A fi un tânăr stoper în țara fundașilor centrali e un privilegiu. Cum te împaci cu organizarea tactică diabolică din fotbalul italian?

– Trebuie să fii receptiv de la început. Încă de când jucam la lotul U17 al lui Juventus am înțeles ce înseamnă tactica, organizarea, disciplina. Cum se mișcă liniile, cum trebuie să te poziționezi față de coleg, cum să dublezi, cum să formezi triunghiuri. Dacă faci lucrurile astea bine de pe la 17-18 ani, îți rămân în cap și e mai simplu să te adaptezi la nivelul Serie A. Odată prinse secretele tacticii în Italia, poți evolua liniștit oriunde în lume ca fundaș central.

”Dacă-l ai pe Dybala în echipă la antrenamente, ai câștigat”

– O să te provoc să-mi spui câteva cuvinte despre foștii și poate viitorii tăi colegi de la Juve. Bonucci?

– Dirijorul din apărare. Un play-maker, de la el pleacă multe baloane. Are o viziune a jocului incredibilă.

– Chiellini?

– Un războinic, deși nu pare! Urmăriți-l atent în timpul meciurilor și veți descoperi foamea cu care se apără și ”răutatea” din defensivă! După meciuri devine însă cea mai caldă persoană posibilă. E căpitanul lui Juve, omul care-i strânge pe toți în jurul lui. Aș vrea să devin în timp jumătate Bonucci-jumătate Chiellini!

– De Ligt?

– O fiară! Chiar dacă e foarte bine dezvoltat fizic, are o viteză incredibilă. Un atlet desăvârșit!

– Chiesa?

– O ”motoretă”! Foarte rapid, cu o frecvență neverosimilă a pașilor. Foarte greu să te aperi în fața lui!

– Cristiano?

– Ce poți să spui? GOAT! Greatest of all time! Fantastic!

– Dybala?

– Dacă-l ai în echipă la antrenamente, ai câștigat! Un play-maker pur. Când are mingea la picior, face ce vrea cu ea. Poate să trimită cea mai bună centrare, un assist de manual, o pasă pe ”nevăzute”, se uită la tine și expediază balonul în partea opusă, perfect.

– Morata?

– Vârf pur-sânge! E dificil de marcat pentru că e foarte mobil. Acum e aici, peste o fracțiune de secundă și-a schimbat poziția. Știe când și unde să atace. Un ”vulpoi”!

”Niciodată nu l-am văzut nervos pe Pirlo”

– Presupun că ai un respect aparte pentru Pirlo, omul care te-a promovat la prima echipă a lui Juve, el însuși împins de tânăr în scenă de un român, Mircea Lucescu, la Brescia.

– Îi voi fi mereu recunoscător pentru că a avut atâta încredere în mine. Mi-a dat ocazia să simt lumea fotbalului adevărat. E o persoană incredibilă, un fost fotbalist de nota 20. Știm ce înseamnă Pirlo pentru Italia, pentru întreaga planetă. Un domn, un caracter foarte elegant. Nu l-am văzut niciodată nervos, să țipe cum fac alți tehnicieni. Felul lui calm de a vorbi era cel care te încărca pozitiv. Și ce interesant că mi-a oferit debutul la Juve exact împotriva lui Dinamo Kiev, echipa antrenată de Lucescu, maestrul său din tinerețe! O coincidență fericită!

– Îți redau o mai veche declarație a ta, ruptă din registrul lui Ibrahimovici: ”Eu sunt propriul meu idol”. Mulți pot interpreta aceste cuvinte ca o mostră de infatuare.

– Nu e cazul. Faptul că nu mă uit la cineva anume sau nu-mi propun să-l copiez pe X, nu înseamnă că sunt arogant sau că mă plasez mai presus decât oricine. E mesajul că privesc doar la mine. Nu-i judec pe alții, mă interesează persoana mea și-atât.

”Nota 5 la piciorul stâng. Inteligență? 11!”

– Îți voi oferi câte o calitate a unui jucător și te voi ruga să-ți dai singur o notă și să faci o autoevaluare pe fiecare criteriu.

– În regulă!

– Jocul de cap?

– Pe partea defensivă stau destul de bine. Mă descurc. Sunt înalt, am detentă, știu cum să mă poziționez, pentru că jocul de cap înseamnă de multe ori plasament. Sigur mai am de adăugat, mai ales dacă luăm în calcul că jocul de cap îl judeci inclusiv prin prisma unui corner la poarta adversă. Încă nu am simțul golului la fazele fixe, îmi lipsește intuiția, dar astea se mai și învață. Nota 8.

– Stângul?

– Poate cel mai slab punct. Am încercat să-l dezvolt în ultima vreme. Nota 5.

– Piciorul drept?

– Cel cu care fac majoritatea lucrurilor. Dar mai am mult de exersat! Nota 8.

– Fizicul?

– Poate fanii din România consideră că am un fizic impresionant, dar e nivelul pe care-l regăsiți peste tot în Italia. Nota 8,5.

– Detenta?

– Sar destul de bine, iar asta se datorează numai și numai părinților, care au făcut sporturi care necesită salturi, baschet și volei. Nota 8.

– Execuție?

– Rolul meu nu e să marchez, ci să nu primim gol. Dar dacă mă trezesc la finalizare, găsesc metode să înscriu. Nota 6,5.

– Viteza?

– Stau bine. Alerg repede. Mă ajută foarte mult, pentru că reușesc astfel să mai compensez din lipsa de experiență, care mă face uneori să nu mă plasez unde ar trebui. Chiellini, de exemplu, e mai lent, dar anticipează formidabil jocul, o calitate care vine odată cu trecerea anilor. Nota 9.

– Inteligența?

– Dacă voi zice că sunt un tip inteligent, va spune lumea că mă laud. Dar îmi place să cred că sunt un băiat isteț, atent la detalii. Nota 11! Glumesc!

”Dacă ești bun, lumea te respectă indiferent din ce țară vii”

– Capacitate de efort?

– Aici sunt două categorii: cât de duc picioarele și plămânii și câtă foame și dorință de rezultate ai în ADN. Dacă le combini, duci mult și bine. Chiar dacă simți la un moment dat că nu mai poți, nu ai cum să te oprești și să cazi. Te iau ceilalți la ochi și nu vrei să se întâmple asta. Așa că strângi din dinți și mergi până la capăt. Nota 8,5.

– Tehnica?

– Un punct la care mai am serios de învățat. Acumularea vine prin exerciții, prin capacitatea de a citi anumite acțiuni, prin felul în care faci o preluare. Nota 7,5.

– Tactic?

– Cred că înțeleg jocul destul de bine. Trebuie să fii atent, să ”citești” totul din mers, pentru că nimeni nu stă după tine. Nu te așteaptă. Dar în Italia ai mereu câte ceva de învățat când discuți despre tactică. Nota 7.

– Polivalență?

– Încerc acum o poziție nouă la Sampdoria, cea de fundaș dreapta. Asta poate să mă ajute în viitor, fiindcă e bine să stăpânești cât mai multe posturi. Nota 7,5.

– Urmărești Liga 1 din România?

– Doar ce mai citesc o știre sau mai văd câte un rezumat, dar foarte rar, așa că nu pot emite o părere corectă despre campionatul intern din țară.

– Ai avut de suferit din pricina faptului că scrie ”român” în buletinul tău?

– Nu. La început, colegii și tot staff-ul m-au primit cu deschidere, mi-au făcut o inițiere plăcută în ceea ce înseamnă Juventus. Dar cred că m-am și impus, am făcut față la nivelul așteptat, așa că nu existau motive care să ridice probleme legate de proveniență. Dacă ești bun, poți să fii din orice țară, lumea te recunoaște și te respectă.

Diferendul de la U21: ”Firești sentimente de frustrare”

– Episodul sensibil de la U21. Ai fost folosit puțin cu Georgia, ai sărit peste o convocare, impresarul tău, Florin Manea, a deschis subiectul într-o polemică aspră cu selecționerul Florin Bratu. Poți explica ce s-a întâmplat atunci și cum ai perceput subiectul?

– Fiecare are ambiții, așteptări. Când ești într-un mediu în care cei de lângă tine îți spun “nu mă așteptam să nu joci la U21”, apar firești sentimente de frustrare. Vrei să demonstrezi din ce aluat ești făcut, ce poți realiza pe teren pentru echipă, dar nu ți se oferă șansa asta. Ulterior, am purtat o discuție cu selecționerul și am înțeles ce a dorit să spună. Iar peste acea convocare am sărit pentru că de-abia sosisem la Sampdoria, mister D’Aversa începuse să mă cunoască, să aibă tot mai multă încredere în mine. Am considerat că, în acel moment, era mai important să rămân la club, să mă pregătesc pentru a intra cât mai repede în cărțile echipei. A trebuit să pun în balanță cantonamentul de la U21 cu opțiunea continuității la Genova și cred că am ales corect atâta vreme cât, după aceea, am jucat în toate meciurile Sampdoriei.

– Desemnat chiar omul partidei cu Atalanta și Lazio, nu?

– Aș fi fost mai fericit dacă am fi câștigat acele meciuri. Dar e important când lumea te apreciază, fanii remarcă faptul că ai jucat bine și apar astfel de satisfacții personale.

– După incidentul de la naționala U21, apăruse supoziția că iei în calcul varianta de a refuza să te mai prezinți la națională. A fost pe masă un asemenea scenariu?

– Niciodată! Disută, despre un episod consumat, pe care l-am lăsat în spate. Am întors foaia și nu mai contează.

– Insist pentru că s-a vehiculat inclusiv varianta că ai vrea să obții naturalizare pentru Italia și să alegi ”squadra azzurra” în dauna României.

– Asta nu e o opțiune pentru mine. M-am născut în România, vreau să am ocazia să joc pentru naționala țării mele, să vadă lumea că mă ridic la nivelul reprezentativei U21 și sper să avansez cât de curând și la naționala mare. Momentul îl va decide însă selecționerul.

”Jordan a fost cel mai mare sportiv din istorie”

– Parma și-a pus mari speranțe în Man și Mihăilă, dar, din păcate, situația lor e tot mai complicată: au retrogradat în Serie B, nici acolo nu se simt prea bine.

– Nu cred că e vina lor. Parma e într-adevăr în dificultate, dar sunt convins că echipa își va reveni. Poziția lor și randamentul vor crește.

– România ratează pe bandă rulantă turneele finale. Ți se pare că avem suficiente resurse pentru a strânge rândurile chiar începând cu campania pentru Euro 2024?

– Eu sper că da. România a avut dintotdeauna talente, juniori foarte buni, care poate nu sunt însă șlefuiți. Avem nevoie de timp ca să ne dezvoltăm pe un proiect comun, de sus până jos, pentru că n-avem cum atinge țeluri înalte dacă fiecare merge în sensuri diferite.

– Hai să ne mai relaxăm puțin! Unde ai vrea să trăiești, în afara României?

– Italia! O țară minunată!

– Cel mai mare sportiv din istorie?

– Michael Jordan. Nu-l cunoșteam foarte bine până să văd pe Netflix serialul despre cariera lui. Am înțeles însă ce impact uriaș a avut asupra lumii, era o figură de anvergură inclusiv în China sau India într-o vreme în care nu exista Internet. Îmi închipui ce ar fi însemnat azi un Jordan în plină glorie.

”Prefer să cheltuiesc banii pe amintiri, nu pe haine și mașini scumpe”

– Cum ai reacționa dacă te-ai întâlni cu un extratrestru?

– L-aș întreba dacă vorbește engleza și aș încerca să discut cu el, dacă n-ar dori să-mi facă rău.

– Ce superstiții ai?

– Înainte de meci îmi pun întâi șoseta dreaptă. Nu-mi iau niciodată o sticlă cu apă plină, iau o gură și o arunc. Intru cu dreptul pe gazon.

– Mâncarea preferată?

– Pastele carbonara.

– La ce instrument ți-ar plăcea să cânți?

– Pian. Mi se pare foarte dificil, dar și frumos.

– Cea mai plăcută vacanță?

– N-am mai avut o vacanță adevărată de foarte mult timp. Vacanța înseamnă să vin acasă, să stau cu familia.

– Pe ce cheltuiești banii?

– Prefer să-i cheltuiesc pe amintiri. Să mă duc într-un parc de distracții, să petrec timp alături de ai mei. E mai important decât să-mi iau haine sau mașini pentru că, odată cumpărat, un lucru nu-ți mai oferă aceeași fericire.

”Oamenii îmi spun Drago în Italia. De la dragon!”

– În ce animal ai vrea să te întrupezi?

– Dragon! De altfel, oamenii îmi spun Drago în Italia, de la Drăgușin, de la dragon.

– Ce alt sport ți-ar fi plăcut să practici?

– Baschetul înaintea voleiului, adică sporturile care au fost în concurență în familie.

– Dacă nu ajungeai sportiv de performanță, ce cale ai fi apucat?

– Actoria. Mulți îmi spun că am alură de actor.

– Cel mai extravagant lucru pe care l-ai face dacă ai fi multimiliardar?

– Mi-aș cumpăra o insulă și un avion privat.

– Ferrari sau Lamborghini?

– Lamborghini. Ferrari mi se pare pentru oamenii mai maturi, trecuți de prima tinerețe.

– Thriller sau comedie?

– Comedie, dar filmul preferat e un SF: Interstelar.

– Roma sau Las Vegas?

– Las Vegas. Aș vrea să văd America.

– Poker sau șah?

– Șah. Mai joc cu colegii când am ocazia. Augello m-a bătut, dar cu ceilalți, între care Torregrossa și Depaoli, am învins.

– Rock sau manele?

– Fotbalistul care spune că nu-i plac manelele e un mare mincinos.

– Mare sau munte?

– Înainte îmi plăcea mai mult la munte, la zăpadă, dar acum, după ce m-am transferat la Genova, sunt mai încântat de mare.

– Cum erau Sărbătorile în familie pentru copilul Radu Drăgușin?

– O adevărată poveste. Țin minte cum bătea Moșul la ușă și ne lăsa sacul cu jucării, cum îi scriam scrisori. Acum încercăm să-l aducem pentru cei mici din familie. Anul trecut, soțul Teodorei, sora mea, a jucat rolul Moșului pentru un fin, au vorbit la telefon. Sunt amintiri de care se vor bucura mereu.