Vara este vremea concediilor, a vacanțelor la mare sau la munte. Însă pentru ”microbiști” este o perioadă mai greu de digerat. Se joacă ultimele etape din campionatul intern și din cele puternice din Vest apoi finalele din Europa League și Champions League, se mai comentează două-trei zile despre meciurile pe muchie din ultima etapă și apoi… vid. Nu tu o ieșire la terasă, nu tu o bere la meci, nici pe ce să pariezi nu prea mai ai. Vara rămâne pentru vacanțe, pentru familie și prieteni.
Și totuși, vara noastră, a românilor, a fost animată de alte sporturi, unul care ne-a răsfățat în ultimii ani, tenisul, altul, natația, care ne-a luat ca din oală. De fapt, David Popovici ne-a prins fără colac și ne-a aruncat în piscina emoțiilor foarte intense ale curselor de 200 m și 100 m. Curse care nu te lasă nici să îți faci un popocorn la microunde. Că dacă stai 3 minute în bucutărie după floricele, îl vezi deja pe puștiul-minune cu aurul la gât.
Apoi a venit acest Wimbledon cu o Simona renăscută, care pare că vrea să ne bucure până duminică după-amiază inclusiv. Ei, și la tenis e mai familiar, ai timp să pui popcornul în bol, să îți desfaci berea și chiar să-ți mai ajuți copilul la un lego sau un puzzle. Asta dacă nu dă pe Minimax și în loc de Simona te uiți la purcelușa Peppa…
Dacă ești Italian, englez, neamț sau spaniol, ori chiar francez sau olandez, vara te răsfeți cu transferuri de zeci de milioane de euro pe care le face echipa ta favorită. De multe ori, chiar și zvonurile fanteziste au rolul lor de ați face șederea la piscină mai răcoritoare.
La noi e tot cum știți. Se învârt jucătorii de la un club la altul, de ajung până la 26 de ani să joace pe la 3-4 echipe din Superliga, plus minimum una din Liga 2. Mai e și varianta low cost cu care ne-am obișnuit deja, jucători liberi de contract de care nu a auzit nimeni aduși de pe la echipe de care nu au auzit decât ei și prietenii lor. Plus opțiunea mereu la îndemână, ce a „repatriaților”. La îndemână, pentru că marea majoritate a jucătorilor care se transferă pe ”afară” fac repede cale întoarsă în campionatul intern, unde se plătește puțin, dacă se plătește…
În anii din urmă, mâna largă și gura slobodă ale lui Gigi Becali ne țineau în priză. Făcea transferuri, fie la Palat, fie doar seara la TV, cumpăra jucători, mai și vindea câte ceva. Vara asta, silenzio stampa, silenzio mercato, de a trebuit să se pună ziariștii pe treabă, în loc să-și facă planuri de vacanță.
CFR Cluj a păstrat rețeta din ultimii ani, cu fotbaliști străini transferați și anunțați direct pe site-ul clubului. Echipele din Craiova au fost foarte discrete în această pauză competițională, iar retrogradarea lui Dinamo a fost picătura care a umplut paharul dezamăgirilor ”microbiștilor”.
Și aici a intrat în rol Rapidul! Un nou acționar potent, în persoana sobrului și competentului om de afaceri Dan Șucu, a urnit locomotiva din Giulești. Acolo unde s-a construit un nou stadion, pe care se va celebra anul centenarului clubului. Acolo unde suporterii creează o atmosferă incredibilă și unde sunt convins că puține echipe vor putea câștiga. Un președinte fresh, Daniel Niculae, un antrenor la început de carieră, dar cu o istorie fotbalistică impresionantă în spate, Adi Mutu, promit suporterilor giuleșteni un sezon memorabil.
Rapidul a făcut și transferuri pe bani, aducând patru jucători buni în opinia mea, și continuă să caute soluții. I-a dat puțin peste cap confirmarea interdicției de a face transferuri, apoi aflarea programului infernal din primele etape. Cireașa de pe tort a fost rezultatul catastrofal din ultimul amical, 1-7 cu Slavia Praga. Și totuși, Rapidul joacă o carte mare!
La ce mă refer? La faptul că, peste 10 ani, Rapid ar putea avea o bază mult mai mare de suporteri, atât în București, cât și în țară. Cu condiția să facă lucrurile corect și să aibă performanțe! Rivalele o ajută deja foarte mult!
Dinamo a ajuns în Liga 2 și este bântuită de amenințarea falimentului, iar la FCSB se merge din rău în mai rău. Un Becali scăpat de sub control, un antrenor inexistent, un manager preocupat mai mult de analize TV și o comunicare dezastruoasă fac din cel mai iubit club din România doar o umbră. Iar asta poate fi șansa Rapidului, să își atragă puștii care astăzi sunt în căutare de idoli. Au început bine cu Academia, să continue cu investițiile în jucători și apoi să facă performanță! E puțin? Nu! Dar nici imposibil…