La sfârșitul lunii iunie, David Popovici a devenit campion mondial de natație la Budapesta. În cursa din țara vecină, sportivul de la CS Dinamo s-a impus în marea finală cu un timp de 1:43,21. Acesta a stabilit un nou record pentru un junior, la momentul respectiv.
Invitat în cadrul podcast-ului Fair Play, cel mai bun înotător român a vorbit despre competiția din capitala Ungariei.
Deși are doar 17 ani, David Popovici a recunoscut că, din toate concursurile la care a participat, cursa de 200 de metri liber din Budapesta a fost cea mai dificilă.
Fix înainte să intru în apă, nu aveam gânduri. Eram gata, antrenamentul era deja făcut, nu mai aveam cum să influențez. Rămânea doar să arăt ce știam să fac mai bine. Știam cum o să plece toată lumea, știam că fix cel care pleacă înaintea mea se duce foarte tare. Studiezi puțin adversarii. Știam că la al patrulea bazin, toți or să „moară”. A fost cea mai grea cursă din viața mea, am obosit cel mai tare. Când am iești din bazin, nu -mi simțeam deloc brațele, picioarele. Înotam pe pilot automat și-mi spuneam că trebuie să câștig.”
Tânărul sportiv a povestit cum a început povestea de dragoste dintre el și înot. Încă de la o vârstă fragedă, la patru ani, părinții l-au dus să înoate.
Ulterior, din proprie voință, de la șapte ani a hotărât, singur, că dorește să se întreacă și cu alți sportivi din categoria sa.
Primul contact cu un bazin a fost la „Lia Manoliu”, cel de suflet, unde mă antrenez foarte des și acum. Acolo am învățat să înot. La 4 ani, părinții mei, la recomandarea medicului ortoped, au ales să mă ducă la înot. Aveam multă energie. Sperau să mă obosească, dar dimpotrivă, m-a entuzasmat și mai mult. Am înotat numai vara până la 7 ani, după, de la această vârstă, am ales eu să fac de performanță. Performanță însemna că am ales să înot mai des. Voiam să merg la concursuri, să mă întrec cu lume, să le arăt ce am mai bun.”
Mai mult, din punctul său de vedere, partea mentală devine, în cadrul înotului, cel mai important aspect.
Pe lângă tehnică, consider că puterea mentală este, probabil, cel mai important aspect în acest sport. Odată ce te apropii de perfecțiunea umană și începi să înoți, să te apropii de recordurile mondiale, te apropii cu adversarii ca și nivel, lucrul care diferențiază cel mai mult este cui îi este „mai foame”. Cine dorește mai multe, cine se mobilizează mai bine pe moment. E animalic, ca să zic așa.”